Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Selecția naturală și șosetele

Probabil că mulți dintre bărbații pe care i-ai părăsit la o țigară și un pahar de vin mai discută despre flerul tău și concizia de care ai dat dovada atunci când le-ai spus că îi vei părăsi. Scene de orgolii înfruntate, momentul când își dă drumul la gură ca jetul de la țâșnitoarele din parcuri. Îți reproșează, sub eticheta „câte am făcut pentru tine, dar nu îți reproșez, îți amintesc” , ba chiar exact asta faci june, și în momentul ăla îmi vine să mă înfing în tine și să te sparg ca pe un ou de Paște pentru că ai în tine două ovare și cotcodăcești ca găină când îi iese oul. Lucrurile bune pe care le-ai făcut, nu se aduc la cunoștință, ele nu se uită, tipule.
Degeaba. Un bărbat e rănit atunci când e părăsit, dar nu e rănit de faptul că decizia ta vine ca o urmare a acțiunilor lui. Hai să facem o plimbare, să discutăm. Nu, de data asta, îți iei șosetele alea murdare de le arunci pe la pantofi și pe sub pat,  și te duci singur.  Sunt ca o polițistă beată, dar tu ești mai beat ca mine, iar eu am legitimitatea de a te amenda. Și-ți fut cea mai mare sancțiune pe care ți-a dat-o universul ăsta, selecția naturală- te părăsesc pentru că plec la altul. 
Gata. L-ai pierdut, n-are nici barcă de salvare și nici pe cineva care să-i arunce colacul. Începi să te uiți la pungile lui de sub ochi și să empatizezi cu el. Nu fă greșeala asta, empatia e un atribut rar întâlnit astăzi, iar când tu ai avut nevoie ca el să empatizeze cu tine, el se purta în transă însoțit de june și juni pe la librăriile cu bere la draught-asta e altă bubă de a mea, localuri multe îmbâcsite de cărți pe post de bibelouri. De ce să deschidem să citim, când putem folosi cartea pe post de biscuite să ne ținem berea pe ea că face condens ori pe post de suport pentru nota de plata.-revenim
Dragule, nu fi dezamăgit. Ești și bun și rău, dar nu ești răul necesar mie. Și dacă ai coloană, îți iei reproșurile și orgoliu în spinare și realizezi că poeziile tale de dragoste le-ai lăsat în valiză, pentru că erai de mult pe picior de plecare, deveneai plicticos și psihotic. Erai criminal al fericirii mele aflate în stadiu de fetus. 
Nu sunt eu monstrul pentru că stau nemișcată în fața deciziilor mele și a repercusiunilor acestora. Nu, eu sunt un James Bond al misiunii mele, pe care întotdeauna o duc la îndeplinire. 
Tot ceea ce mai pot face pentru tine acum este să-ți mai torn un pahar de vin, pentru că am luat mai multe sticle, dar după ce-l bei, aș vrea să mă trezesc dimineață singură în pat.

                                          sursă foto:weheartit.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte