Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Cuibul de pițipoance-noua formă de organizare a prăpăditelor

Pe unde treci- la serviciu, plajă, club, pub, etc.- vezi fetițe aranjate, cu buze gumate și extensii arse, toate  laolaltă . Acest tip de femeie se împrietenește cu ușurință cu oricare alta din aceeași categorie. Femei cu care va forma o castă de câțiva neuroni care orbitează. Au regulile lor interioare și norme de Paris Hilton la mâna a doua. Cu ce nu se identifică, din exteriorul castei hello kitty, resping prompt. Asta doar dacă factorul extern ( bărbatul ) nu afișează- pentru că nu toți posedă- o mașină din Germania și orice altceva care să le determine neuronul să orbiteze în jurul acestuia.

 Ei bine, fetițele care aparțin sectei pițiponcești sunt capabile să discute doar de două lucruri esențiale propriei existențe: la cine ți-ai pus unghiile și când/unde ieșim diseară la suc. Ăstora le-aș cumpăra un kg de brânză de oaie și jumate de roșii, iar pâinea le-aș lăsa să și-o cumpere din banii pe care i-au produs cu o seară în urmă. Motivul ? Pe lângă faptul că-i mâncare cu specific de vară, decât să duhnești a colonie ieftină și să emani imbecilitate prin toți porii, mai bine ți-ai umple gura cu brânză ca să nu mai spui prostii și să behăi pe tarla ca necuvântătoarele. Și cred că îți iau și la pachet.

Sunteți uimitoare cum vă împrieteniți oriunde, vă atrageți una pe alta ca într-un vortex și ajungeți să vă și iubiți, ca surorile. Apoi vă despărțiți, dar pentru că vă este dor de cuib, reveniți. Sunteți ca o mână de nisip în bătaia vântului din toamnă. Practic, din femei, ajungeți să deveniți nimic. Și tot ceea ce vă mai reprezintă, este eticheta și statutul pe care vi-l oferă cuibul. Ieșiți în haită să găsiți bărbați, pe care mai apoi ajungeți să îi share-uiți. Nici voi nu vă mai amintiți dacă mai știți să citiți și să înțelegi și altceva în afara de afișele de pe ușa unui club.

Sunteți ca glucoza din copilărie pe care mi-o cumpăra bunica și pe care nu puteam să o mănânc, pentru că-mi provoca dezgust. Însă. unii o iubesc, iar asta vă dă curaj să vă formați din cuib, o corporație. Sper să intrați în insolvență și să reveniți pe Pământ.

                                                sursă: weheartit.com

Comentarii

Clusterm82 a spus…
exista o gradatie...
cu timpul devine pitipoanca dogmatica (o vezi la TV dand sfaturi si lectii de moralitate) iar apoi pitipoanca elitisto-intelectualista (cea care merge la teatru si citeste scriitori trendy; uneori are inclinatii artistice :D) deci ai putea sa dezvolti... un studiu comparativ ar fi foarte interesant :))

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte