Când telefonul nu mai sună, deși părea că se leagă ceva. Trei devize

Mârlan, confort domestic sau one-man show cu efecte seducătoare? Apucăturile bărbaților  pot fi câteodată infantile ori parșive. Cum deosebești buruiana de poamă și nepăsarea de potențialul succes? Păi mai greu, dar răspunsul este „prin exercițiu”. 

Mârlanul vădește un soi de eu primitiv, ca strămoșii noștri, ascuns după perdeaua fermecătoare care-ți fură ochii și-ți otrăvește mintea. Te ia, te plimbă prin parc, îți cumpără înghețată, pe care o mâncați împreună pe o bancă, admirând natura. Îți oferă un șervețel sau eventual te șterge el în colțul gurii, să-ți demonstreze că rafinamentul îl găsești doar la puțini bărbați, că e un curtenitor dar nu de mahala, de ediție limitată. Te impresionează pentru că vorbește mult despre el. Despre crezurile lui, despre copilărie cu un aer ludic, fermecător, iar din fiecare poveste iese triumfător, ca un erou. Iar tu ești victima credulității și castelul care a fost cucerit. Dar totuși, el rămâne un invadator și deși pare a fi o prezență plăcută în curtea castelului, bruta rămâne totuși lipsită de tact și cu o resursă de egoism inepuizabilă când după ce ai terminat înghețata, își arată colții și-și scoate ghiarele. „Sex când facem și noi? ” Când pe fondul ăsta de mârlănie ascuțită și talent de conchistador de nivel mediocru, o să înțelegi că destinul nu e generos întotdeauna cu persoanele capricioase, grosolane și alergice la limitare. Unele ar spune că dacă ar fi avut el mașina de făcut înghețată, s-ar mai gândi. Însă realmente hidos, mârlanul trebuie să știe că nu mai drept la recurs, iar femeia să înțeleagă că pentru astfel de bărbați, linia telefonică e mereu ocupată.

Confortul domestic se naște evident din comoditate. Din așteptarea rezultatelor pozitive fără depunerea minimului de efort. Bărbatul care e guvernat de un astfel de confort crede că are un real talent de a aranja lucrurile prin flux verbal. Zice azi, zice mâine, zice pe săptămâna viitoare, zice, zice, zice. Practic, repetă totul ca un papagal, ca o casetă căreia i s-a rupt banda, dar care continuă să meargă până o oprești tu. Și deși telefonul sună, el sună degeaba. Cu toate că la prima întâlnire părea de un fatalism agreabil, acum îți este clar că era doar deghizat. Trebuie să treci cu vederea efervescența personalității sale, pentru că în final se va strădui să păstreze o relație cu tine fără a se strădui prea mult, ci doar întreținând aparențele de pe azi pe mâine, de pe mâine pe săptămâna viitoare, punându-te pe un hold continuu. Îi încoronăm pe aceștia cu o flacără nestinsă numită „lasă-mă să te las”.

One-man show cu efecte seducătoare pare a fi cea mai plauzibilă soluție. Bărbatul ăsta e transparent, se vinde singur sub ambalajul ăsta, îți dă de înțeles că dacă vrei să ai parte de show, ești invitata lui în platou. El nu devine statistica probabilității de a se lega ceva între voi, nu vinde dulceață de nuci și nici nu împrăștie duhoarea fatalității iluzorie. Te amuză, te seduce și el știe asta. Fără a depune mari eforturi de a te băga în patul lui. Tu te gândești de dinainte la asta fără a mai aștepta invitația. Lucrurile se derulează cu elan, sunt mai captivante pentru că ceea ce trebuie ascuns cu adevărat la personalitatea lui, este ascuns și punct. Nu plantează răsaduri pe care mai apoi uită să le ude și se așteaptă să culeagă poamele. Nu. El cucerește castelul prin a-ți vinde ție ideea de impunătoarea fortăreață care-i împrejmuiește propriul castel, invitându-te pe tine să observi, plantând dorința de a-ți construi și tu o astfel de fortăreață. Practic, te alegi și cu noi elemente de la astfel de bărbați. Înveți să înveți că bărbații nu degajă doar impulsuri carnale, că personalitatea lor rezidă în buna-cuviință datorată faptului că ne pot fi, oricând, modele de viață.

sursa:weheartit.com