După bărbați să nu alergi niciodată, dar după autobuze, da.

M-am trezit în faptul dimineții și din comoditate, am turnat două degete de cola peste vinul rămas de aseară. Să mă trezesc. E înnorat, dar nu plouă, iar asfaltul e ici-colo pătat de băltoace. Termin de băut shake-ul, pun un hanorac pe mine și plec. După cinci minute, începe ploaia. Du-te neică și te-ntoarce, ca puișoru-n găoace. Mi-am luat fesul și am coborât iară.Trec prin filtrul a vreo patru bănci, toate cu western-ul blocat. La cea de a cincea, merge. La ghișeu, un purceluș birocrat, roșu-n obraji, buclat și zâmbitor. Asta cu zâmbitul mi-a înmuiat inima, și-așa plouată. Îi dau buletinul și mă întreabă ironic dacă sunt eu. Nu doamnă, e stafia bunicului meu în fotografie, iar bulentinul e al tatălui. Primit moștenire, ca o perpetuare a tradiției familiale. Trebuie să-l schimb, dar după mă gândesc că pe unde trec și dau buletinul, întâmpin treaba asta. Și e tare, e ca o cheie ce-mi deschide orice yală, pentru că oamenii devin vorbăreți. Ca purcelul birocrat, care a început să-mi povestească despre studenția ei, când se tundea în cămin cu băieții, cu mașina de tuns, zero. Da doamnă, dar eu nu sunt zero în poză, am și niște păr și mai e și aranjat, ce-i drept, un fel de Brad Pitt în tinerețe. Dar se purta și ca orice decizie pe care o iau, nu e pe termen lung. Iar acum, părul îmi ajunge la brâu. Rar dau de funcționari care să fie simpatici, de cele mai multe ori plec cu o  mucozitate expectorată pe vârful limbii, pentru că nu am reușit să-l pocnesc pe ăla de la birou cu ea. 

Plouă și mai tare. Parcă s-ar rupe cerul în capul meu. Mă duc să-mi cumpăr tutun. Trei tipe vând tutun. De ce ai avea nevoie la un magazin de tutun de trei tipe care să vândă tutun ? Una mai hâtră mă întreabă dacă am 18 ani. Mă uit la ea ca la copiii cu sorcova și îi spun că da. Vrea buletinul. Zic, am 23 și-ți arăt și buletinul ca să te sperii. Sau să te îndrăgostești. Iar treaba cu buletinul . . . arăți ca un băiețel. Da, sunt fratele mai mic al lui Brad Pitt pe vremea când eram tânăr. Ești invidioasă că am părul mai lung decât tine acum, dacă vrei, am o mașină de tuns, am putea să ne tundem împreună. Hâtra era indignată, amicele de la tejghea se amuzau.  

Stau la semafor și am ghinionul scris în frunte de a pierde toate autobuzele. Cumva, ele au mereu verde, iar eu stau la roșu, like i m always on that period of the month. Îmi vine în cap treaba cu          „după bărbați și după autobuze să nu alergi niciodată, mereu vine altul”. Când vremea e de căcăt, alergatul după autobuz nu se anulează, pentru că te trezești că stai ca fraierul în stație vreo 20 de minute și-ți clănțăne. Eu nu alerg defel după ceva/cineva. Îmi aprind o țigară și aștept. Un tânăr pe la 60 de ani face ochii mari la mine timp de 10 minute, cât a durat țigara. Noroc că a trecut unul cu viteză și i-a udat chiloții, altfel ar mai fi stat, indignat de propria-i nelămurire, să observe cum scot fum ca hornul de sărbători. 

Morala : să nu te tunzi scurt niciodată, mai ales atunci când, după o săptămână trebuie să-ți faci poză pentru vreun act, altfel, o să alergi după autobuze.
                                          sursa:weheartit.com

Un comentariu :

Luana Nicola spunea...

erai foarte dulce cu parul scurt

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi