Postări

Se afișează postări din martie, 2015

Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Vorbă despre zevzecie, ca să fie un alint

Imagine
Vorba multă, sărăcia omului, dar bogat e ăla care știe ce să spună. Cum. Când. De ce.  Au trecut secole de când s-au scris tratate despre oratorie, despre arta retorica, în interesul civilizațiilor viitoare, care ar trebui să transforme dintr-un simplu cuvânt, un instrument al conversației îmbrăcat cu haine spirituale și nu din ultima colecție gucci lansată la mall. Este dificil să-ți dorești a obține ceva, dar tu să nu fii  apt  a-ți vinde doleanța printr-un dialog. Ia vezi, poate te ajută pantofii boss.  Să dai din pedale, la vale, să te limpezești puțin.  Că dacă domnița nu  pleacă cu tine, vei fi tulburat, nu vei pricepe care parte materială sau anatomică a accelerat procesul refuzului. Dar stai că-ți explic eu. Nu-i niciuna dintre alea două. E intelectul tău. Da, facultatea aia pe care ai făcut-o nu te ajută să operezi cu noțiuni, nu ți-a dezvoltat gândirea pentru că sutele de euro pe care le-ai plătit ca să o termini, te-au făcut mai prost. Unul cu diplomă. Cred că expresia asta…

Don't worry, cucoana nu-i cucoană dacă nu-i fudulă de-o ureche

Imagine
Ne jucăm de-a iubirea câteodată  la fel cum prezentatorii de la teleshopping se joacă cu pensia bătrânilor aflați în fața televizoarelor. Care sună primul, primește mai mult, un fel de bonus, o vrăjeală care amăgește sufletele pustii, pentru că la bătrânețe deși ți-ai dori să ai persoane lângă tine, ajungi să-ți dorești lucruri. Trebuie cumva cheltuită agoniseala aia.

Dar el a fost mai naiv decât pensionarul care a apelat primul. A stat ca și conserva de zacuscă în debara, așteptând să zbârnâie telefonul de pe masă. Dar ea, la fel ca prezentatoarea, i-a dat răgaz, în speranța de a fi sunată. De la un timp observ acest joc de societate, un fel de calambur al personalităților, fiecare interpretându-și rolul : el vrea să fie sunat, ea vrea să fie apelată, dar fără finalitate practică. Cucoanele ating un grad ludic ridicat prin simpla abținere voită de a suna, cu scopul de a observa dacă individul este vrednic de dispreț pentru ignoranța pe care o afișează. Să o sune dacă-l interesează, d…

Infidelitatea -o disciplină

Imagine
Directă și indirectă.
Directă de două feluri- de proastă calitate și profitabilă. Indirectă de un singur tip-caraghioasă.
Infidelitatea directă de proastă calitate prinde contur după o lungă perioadă de relație când cei doi sunt stăpâniți de plictiseală acută, dezvoltă un monopol tonic unul asupra celuilalt încât uită că trebuie să mai facă și sex. Satisfacția pe care cei doi o au ca și cuplu este egală cu aceea pe care o ai când reușești să calculezi rădăcina pătrată a unui număr dat pentru prima oară. S-a întâmplat de mult asta, nu ? Probabil nici nu-ți mai amintești, cum nici cei doi nu își pot aminti când au simțit ultima oară momentul plăcerii. După lungi cugetări, soluția la problema lor funcționează sau nu. Iar dacă nu, majoritatea aleg să se afunde în toxicitatea elixirului amoros, pe care culmea, aleg să-l bea cu altcineva. Băut în exces, te bagă în comă. Adâncă, tulburătoare, meschină, greu perceptibilă pentru bărbatul care bea acasă, în fotoliu, la tv, o bere, în timp ce tu…

Baby, m-ai prins

Imagine
Gelozia se naște din dorința de a domina persoana care se  dovedește a fi de nestăpânit în virtutea libertății sale. Te macină necunoscutul care pune stăpânire pe propriile tale forțe de a poseda ceea ce credeai că ți se cuvine. Necesitatea de a fi patron al inimii altcuiva se cultivă de la o zi la alta în spectrul deziratului. Râvnești să cucerești, să guvernezi universul celuilalt, chiar dacă el nu-ți aparține acum și nu ți-a aparținut nici înainte. Te macină nesiguranța că-l vei poseda vreodată, cumva.
Invidia pe falsa fericire pe care el o are cu alta, când în fapt, tu știi că e fericit atunci când e cu tine și că-l poți face mult mai fericit decât ai făcut-o până acum. Dar simți că ți se pune piedică, că vei cădea în genunchi și nu pentru poziția aia care vă place atât de mult, ci din cauza impasibilității celuilalt, prins în mrejele serilor artificial armonioase pe care le petrece cu aia.
Ești captivă a propriilor percepții pe care le arunci în fața ochilor cu atâta zel. Îți tai…

După bărbați să nu alergi niciodată, dar după autobuze, da.

Imagine
M-am trezit în faptul dimineții și din comoditate, am turnat două degete de cola peste vinul rămas de aseară. Să mă trezesc. E înnorat, dar nu plouă, iar asfaltul e ici-colo pătat de băltoace. Termin de băut shake-ul, pun un hanorac pe mine și plec. După cinci minute, începe ploaia. Du-te neică și te-ntoarce, ca puișoru-n găoace. Mi-am luat fesul și am coborât iară.Trec prin filtrul a vreo patru bănci, toate cu western-ul blocat. La cea de a cincea, merge. La ghișeu, un purceluș birocrat, roșu-n obraji, buclat și zâmbitor. Asta cu zâmbitul mi-a înmuiat inima, și-așa plouată. Îi dau buletinul și mă întreabă ironic dacă sunt eu. Nu doamnă, e stafia bunicului meu în fotografie, iar bulentinul e al tatălui. Primit moștenire, ca o perpetuare a tradiției familiale. Trebuie să-l schimb, dar după mă gândesc că pe unde trec și dau buletinul, întâmpin treaba asta. Și e tare, e ca o cheie ce-mi deschide orice yală, pentru că oamenii devin vorbăreți. Ca purcelul birocrat, care a început să-mi pov…

Să fii rest dintr-un lucru mare nu e chiar atât de tare

Imagine
În zilele calde și însorite din Constanța, aleg să nu alerg după microbuz și o iau la pas până la universitate. Ochelari de soare, șapca-n cap și căștile în urechi. Muzica acoperă gălăgia din trafic și șoferul nervos, care, cântă la semafor și dansează pe melodia găinii dintr-un mini cooper. Ce rost are să țipi la blonda aia cu creierul spălat când o vezi că nu-i capabilă nici de o semnalizare potrivită ? Deși e roșu încă, o babă aleargă ca nebuna pe trecere, cu un cărucior de piață după ea. Unde te grăbești femeie, vrei să vină moartea mai devreme ? Și trage după ea cu pași mari traista ciobanului. Se face verde. O ajung din urmă și mă simt ridicol privind-o. Are pe chip furia unui nebun scăpat din captivitatea unei realități trecute, independente de propria-i conștiință socială actuală. Parcă se lamentează între două medii degradante : fosta-i minunată societate și exuberanță fictivă din regimul de dinainte de 89 și plăsmuirea babei de a-și transpune trecutul inadaptabil vieții prez…