Nu există persoana potrivită, dar există potrivirea cu o persoană

era o idee
.
.
.

V-aș explica, dar m-ar distrage de la ceea ce vreau să spun. Pentru că nu e simplu, e trăit, iar amintirea acelui feeling trebuie descrisă. 
Potrivirea a fost atunci când împreună am comandat ceai, fără să ne întrebăm unul pe celălalt, după care împreună am cerut bere. Și am fi tot continuat.
Potrivirea a fost să pornim spre casă din stația de autobuz. Noi doi și un autobuz. Plus șofer, singuratic, în vârstă, amărui. Și am fi tot mers în ritmul acela.
Potrivirea s-a întâmplat când, a doua zi, ne-am sunat unul pe celălalt. Nerăbdători.
.
.

Aflam destinația abia când trecusem deja de jumătatea distanței. Și am decis să avansez. Să ajung, să văd, să fie palpabil și  să-mi gâdile inima. Aveam entuziasm mai mult decât aveam în Ajun, decât la prima mea întâlnire ori la primul examen.
Și zilele s-au scurs. S-a scurs o lună iar drumul devine din ce în ce mai anevoios. Dar e plăcut, imprevizibil și jucăuș. Momentele sunt animate, de noi doi, de poezii, de ieșiri și de mare. Un carusel care te poartă spre nesfârșit, iar tu ești împăcat de asta. O zi pentru tine e planul de a doua zi.
Potrivirea e că suntem amândoi din lut. Suntem modelați de o mână fină, suntem doi oameni tăcuți de fel, dar conștienți că sunt obligați  să vorbească, însă avem minți zgomotoase. 
E o apropriere amicală, copilă, sensibilă și totuși atât de strânsă. Trăim într-un vals continuu, cu peripeții și mâini calde. Și poate câteva pahare de vin.

Și să adaug, what whiskey will not cure, there is no cure for.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate