Continuare

Singurătatea ia sfârșit atunci când știi, că în final, ai întâlnit persoana care să te scoată din carapacea ta. Și exact așa s-a întâmplat. După două zile de când își petrecuse seara la bar, l-a întâlnit la școală pe el. Tipul care nu-și mai putea lua ochii de la ea... A fost un moment jenant..ea așteptând să intre la cursuri, el ieșind de la ore. Nu a observat-o în mulțime. Triumfa printre ceilalți colegi de ai săi datorită aroganței pe are o afișa. Era cuceritor, era mândru și avea un zâmbet fermecător. Era jenant pentru că doar ea îl observase, iar privirile nu și le întâlniră. Iar zilele s-au scurs. În același ritm. Se obișnuise deja cu ideea că avea să fie doar un moment trecător...schimbul de priviri de la bar puteau fi consecința mai multor beri și atât. Se simțea ștearsă, invizibilă pentru ochii lui verzi care nu sesizau copilăria gingașă din ochii brunetei. Era boboacă, era râvnită, dar nimic nu compensa cu atenția lui.
Până într-o zi, când i-a dovedit contrariul. El...a făcut primul pas.