Don Juan modern

Fermitatea sa se traducea din straduinta. Isi oferea trupul din placerea de a iubi femeia, de a o idolatriza, de a o patrunde cat mai adanc si a o transforma in muza. Avea un spirit aventurier, atragator si de o profunzime numai de el cunoscuta. Nu se despuia niciodata, nu vorbea de nicio slabiciun de a sa, Nu el era centrul atentiei, ci ea. Ignora fiecare compliment sau omagiu care ii era adus.
 Reprezenta repulsie pentru el, dispretuia caracteristica de superlativ a vorbelor. Fiecare dintre ele se indoiau de fapt de stangacia cu care ii vorbeau, mai ales ca nu le asculta. Erau constiente ca sunt deznadajduite de infrangerea pe care o sufera, dar ar fi acceptat sa se revada oricand cu el. Doar ca el prefera sa-si priveasca destinul in fata si nicicand inapoi.

Don Juan modern

Isi simtea inima zvacnind si totodata usurata. Absenta totala a trecatorilor ii confera o oarecare intimitate. Simtea ca isi putea trudi fiecare gand in pace si chiar daca i-ar scapa o vorba pe nedorite, n-avea cine sa-l auda. Ori sa-l inteleaga. Ajunse in apartamentul sau modest, se dezbraca si se tranti in pat. N-avea somn, dar nici la ce sa se gandeasca. Era un moment de limpezime, ca acelea in care privesti inspre tavan, iar lumina becului din strada devine singura sursa de iluminat in intunericul camerei. Moment in care traiesti cu timpul si te simti ca facand parte din el, desi linistea juvenila interioara trage sa mori odata cu el. Stia ca noaptea aceasta nu trebuie sa fie lipsita de glorie si ca oricat de trecatoare ar fi aceasta, insemnatatea implinirii ei i-ar darui satisfactia certitudinii ca inca e capabil de o iubire nefasta.

Nu era sortit sa sufere in viata din pricina amorului. Traia solitar si se hranea, in lipsa unei masuri, din daruirea femeilor pe care le intalnea. Izbutea sa-si convinga partenera sa i se daruiasca ca pentru o prima oara, de fiecare data. Simtea nevoia acelei repetitii cu propria-i fiinta. Faptul ca le determina sa se devoreze lent, dar sigur, in fata lui, ii dezvalui un sarm de conquistador. Si nu avea parte de infrangerile unui oricare alt barbat. Aceasta ii era vocatia- sa-i daruiasca unei femei iubirea pentru o noapte si nu pentru o viata vesnica. Facea exact opusul celorlalti, promitea idealul absolut in iubire, incat altora le era cu neputinta sa il exprime in zece ani.
Nu scuza nimic din tot ceea ce spunea, pentru ca refuza s-o faca.

Don Juan modern


Rade. S-a trezit si e o zi frumoasa. Un nou inceput, o noua cucerire. Ar fi ramas o intreaga dupa-amiaza in pat, dar se ridica intr-un final, isi trase un pulover negru pe el si cobori in bucatarie. Isi pregateste
mic-dejunul. Arunca doua linguri de cafea in ceasca si toarna peste ea apa fierbinte din ibric. I se pare mai elegant si mai practic sa procedeze astfel, nefiind nevoit sa murdareasca tot ibricul. Isi aprinde o tigara, asteptand, pierdut, lunatic, cu ochii catre soare. Aburi grei se ridicau jucaus din ceasca, in recele diminetii.

Iese in strada si isi da seama ca e imbracat prea gros, asa ca alege sa se intoarca. In timp ce isi cauta cheile de la usa scarii, cineva i-o lua inainte si deschise. Se grabi sa isi puna  jacheta din blug deschis pe el si alerga pe trepte pana iesi din bloc. Respira apasat in timp ce se admira in vitrinele magazinelor din strada. Trebuia sa fie punctual, pentru a nu le crea celorlalti impresia ca timpul lor nu ar fi important pentru el. Se baza mereu pe principii considerate de altii importante, in timp ce pentru el nu reprezentau decat superficialitati ale societatii. Ura sa fie ordonat, caci dezordinea in sine insemna atitudinea sa fata de lucrurile dezirabile; avea o viziune distorsionata asupra intregii normalitati atat de stereotipe.

Deschise usa unei cafenele din bulevard pe care o frecventa adesea. Inauntru il astepta un vechi prieten din facultate. Isi comanda o cafea cu lapte, ii placea sa faca exces de cofeina, sa soarba fiecare gura luata din ceasca si sa se bucure de gustul amarui pe care il avea. Nu o bea niciodata cu zahar, sa nu ii strice aroma. Trecusera cateva ore de cand se afla acolo si cu toate ca nu il vazuse de mult timp, discutiile pline de amabilitate si de o simpatie latenta il plictiseau. Trebuia sa plece, nu ii placeau cu adevarat revederile dupa o lunga perioada de timp. Cat ar fi putut sa recupereze intr-un timp atat de scurt, ani intregi de rataciri si aventuri invaluite de ispite ? Iesi din cafenea si isi lua ramas-bun de la amicul sau.

continued...



Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi