Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Don Juan modern

Fermitatea sa se traducea din straduinta. Isi oferea trupul din placerea de a iubi femeia, de a o idolatriza, de a o patrunde cat mai adanc si a o transforma in muza. Avea un spirit aventurier, atragator si de o profunzime numai de el cunoscuta. Nu se despuia niciodata, nu vorbea de nicio slabiciun de a sa, Nu el era centrul atentiei, ci ea. Ignora fiecare compliment sau omagiu care ii era adus.
 Reprezenta repulsie pentru el, dispretuia caracteristica de superlativ a vorbelor. Fiecare dintre ele se indoiau de fapt de stangacia cu care ii vorbeau, mai ales ca nu le asculta. Erau constiente ca sunt deznadajduite de infrangerea pe care o sufera, dar ar fi acceptat sa se revada oricand cu el. Doar ca el prefera sa-si priveasca destinul in fata si nicicand inapoi.

Comentarii

Nelu Manolescu a spus…
Foarte frumos, @ 29! Lamulti ani!
MANNIX a spus…
Îmi place blogul tău !

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe