Din viaţa unui căminist
Întâmplarea face c-am rămas în stradă cu puţine luni în
urmă, precum un cavaler plecând la drum fără armură. N-ar fi fost teroare, dar
trebuia să mă grăbesc . Nu puteam să stau cu sacoşile de rafie pline de
caserole şi geamantanul cu rufăraie-n bulevard. M-am dus la cămin, cu speranţa
de mai bine şi unde nu-i cap, vai de picioare. După alergătura-n codru şi
încoace, am detestat admirabil mijlocul de transport în public. Cutare
administrator benevol, însufleţea secretarele cu câte doi covrigi de fiecare. Mi-au
oferit o cameră la etajul al patrulea. Cu lacrimi de recunoştinţă în ochi,
le-am mulţimit pentru coşmarul surprinzător în care îmi mănânc cu poftă
şireturile de la bocanci în timp ce urc pe vârf de munte spre peştera muierii.
Când văd camera curată şi doar un pat gol, uimirea-mi
provoacă un derapaj emoţional interior. Mă instalez în colţul de lângă
geam. La câte lucruri erau în cameră,
părea că Armata Roşie a trecut în marş
pe aici şi s-a şi descălţat de miroase a legume cu muştar, punându-şi pantofi
cu toc în fuga spre trenul european. Îmi las câteva pungi pe balconul îngropat
în frigiderele pe post de motel al unor pescăruşi. Din cele şapte becuri care
ar trebui să lumineze, funcţionabile sunt doar trei. O chiuvetă trecută prin
murdăria atâtor mâini e cumătra gingăşiei dintr-o baie comunală. Zarvă, trolele
pe hol, de parcă-i noaptea de cristal afară şi-au tăbărât nemţii pe noi. La
sfârşitul zilei, garniturile mă lasă şi mă pun în patul marelui pitic din
comitatul fără ţară. Trei arcuri dau din coadă, lovindu-mă în creierul
coastelor. Uitasem regula de aur, aceea de a schimba salteaua prea uzată cu una
de fripturi a vecinilor. În următoarele săptămâni, ajungi să ai insomnie acută
din cauza sforăitului feminist- e cel mai grav din tipologia sa. E o
satisfacţie îmbietoare să încerci să adormi pe partituri de grohăit şi scrâşnit
din dinţi. Şi când, în cele din urmă adormi fericit privind şi numărând
gândacii care se joacă de-a v-aţi ascunselea pe pereţi, te trezeşte în surdină
alarma colegului de cameră, foşnetul pungilor şi urletul cuptorului cu
microunde. Te trezeşti şi tu, buimac şi cu o ură admirabilă când vrei la baie,
dar e ocupat. Şi stai la coadă ca-n urmă cu 30 de ani când te duceai la pâine.
După-amiaza te pui să dormi, că doar azi-noapte ai fost de
tură la păzit năluci prin pescărie. Aţipeşti pentru cinci minute şi eşti trezit
de vecinul cu burtă şi în halat, care testează reacţia auditorului cu maximum
de bas şi maneaua literară. Dar dincolo de orice esenţă a eleganţei vieţuirii
într-un mediu complex, îţi cade nasul când pe întregul palier pluteşte un iz de
ceapă şi mâncăruri în ulei.
Internetul merge trece, asta doar de nu umblă imbecilii
ţanţoşi la panou în căutarea aurului din El Dorado. Petreceri onorabile, ale
unor bebeluşi captivi în sfera unor filantropi ce dau la toată lumea de băut
lapte cu miere, au loc în sala de lectură. Şi când te duci şi tu să cauţi
liniştea solemnă şi vrei să-nveţi în sesiune sau mai tot timpul, că de’, eşti stimabil doftor de rutină,
n-ai unde, că la etaj se dă o petrecere blajină.
Pe hol erau cândva multe neoane şi în fiecare dimineaţă e cu
unul mai puţin- iar nu mai au ceilalţi lumină în baie. Se întâmplă şi fenomene
paranormale : lucruri îţi dispar din cameră şi nimeni nu ştie unde sunt. Vrei
să-ţi pui de mâncare, dar vesela e murdară şi nimeni n-a mâncat azi ! Se porneşte
un incendiu de la un smoc simplu de ţigară, că avem pufăitori cu zecile, stins
apoi cu o căldare de apă.
Şi se încheie totul cu o primăvară frumoasă, perturbată de
tandrele serate de manele şi pop, jos, la un grătar cu mici şi bere.
Comentarii