Fidelitatea unei profunzimi de gânduri

Am văzut tâmpiţi cum se aruncă în inima deşertului aşteptând un nor deasupra capului.

Ei bine, calitatea vieţii este subapreciată. Nu ai bani, eşti constrâns la fericire. Nu ai iubit, eşti dependent de atenţia celor din jur. Şi când nu le ai pe amandouă, eşti un amărât.
Şi când nu conştientizezi gravitatea faptelor, timpul te poartă cu sine. Simţi că lumea e străină, opacă, ireductibilă, iar inima îţi devine piatră.
Înstrăinarea se lasă peste scena vieţii. Fericirea îşi are singurătatea ei, dacă nu ştii să o împarţi cu alţii ori să o laşi să se citească pe chipul tău.
Oamenii complică lucrurile, te fac să te îndoieşti de tine şi teamă se instalează în sufletul tău, fără ca tu să poţi trece peste acest vid.
Deşi inima îţi zvâcneşte a fericire, la suprafaţă eşti bătrân şi când eşti bătrân, lucrul cel mai cumplit e că nu te mai ascultă nimeni.

5 comentarii :

Luana spunea...

Nu sunt sigura daca iubesc textul asta pentru ca adevarurile acestea sunt covarsitoare, sau doar pentru ca ma regasesc in el atat de mult...

Rosaline spunea...

Intr-un cuvant, suntem condamnati la singuratate si instrainare permanenta de lumea asta de care, complicandu-ne-o singuri, nu reusim sa ne apropiem niciodata.

Irina Constantin spunea...

Profund, genial...

iulia spunea...

Devii dependentă de ceilalţi inconştient pentru că ai nevoie de atenţie.

Îngrozitor!

Jimmi spunea...

"When people think you're dying, they actually listen to you, instead of waiting for their turn to speak."

Lasă-i pe ceilalți. Ascultă-te pe tine.:)

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi