nu facem altceva decât să fim proşti.

oamenii au descoperit cândva un loc pustiu.
şi l-au ţinut ascuns până când şi-au dat seama că aveau să rămână singuri pentru totdeauna.
atunci au încercat să aducă pomi, pe care să-i planteze-n curte.
şi nu a funcţionat.
au adus cerul şi au observat cum stele se ciocneau violent şi aruncau asupra ţinutului cu pulbere de apă.
oamenii se înecau.
iar cei rămaşi, au adus jumătate de soare ca să le usuce pământul şi să le lumineze-n noapte.
dar au realizat că nu pot dormi, aveau nevoie de întuneric.
au cărat un sfert de lună din tărâmul învecinat.
au pus-o lângă steaua cea mai strălucitoare ca să-i fie soră în orizontul întunecat.
pe lângă toate acestea, le lipsea ceva.
aveau să afle peste ani, că nici soarele, nici luna, nu le puteau hrăni orgoliul.
şi s-au mutat. întruna.
şi umblă de atunci, străbătând cărări, ţinut după ţinut, căutând fericirea.
fraierii de ei, i-a înşelat minciuna. vexaţi şi cuprinşi de-o profundă mâhnire, s-au întors la vechiul loc.
aveau să descopere că acolo unde li se afla inima, regăseau totodată bucuria.
prostia lor a fost că nu au tratat-o cu nebunia.
puteau astfel să afle ce reprezintă fericirea .

sursa foto: tumblr.com

Comentarii

Lorena a spus…
Interesanta abordare:)
Alexandra a spus…
interesanta perspectiva! xx
Mădălina a spus…
Unii prosti, altii nestiutori, cu totii cautam fericirea, dar sta in firea noastra umana sa complicam lucrurile, sa urmarim cai verzi pe pereti, cand ea se gaseste la un singur pas de noi.
Iona a spus…
ma faci sa zambesc de fiecare data cand te citesc >:D<
Fata cu Cafea a spus…
Genial exprimat.
Jimmi a spus…
ce-am citit m-a făcut să mă gândesc la un basm din ăla cu sfârșit trist.
poate ca ar trebui să încetăm să ne chinuim să facem totul să fie perfect. poate că ar trebui să lăsam lucrurile asa cum sunt. să-l lăsăm pe 'să fie' si să-l îmbrățișăm pe 'este'...

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate