Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Cazinou

In ciuda faptului ca este innorat afara, imi pun pe mine un t-shirt subtire albastru, fusta mini alba cumparata ieri si sandalele din piele verzi cumparate acum mult timp in urma, dar nepurtate. O picatura de parfum si ies pe usa.
Astept in statie autobuzul 40. Ma urc in el.
Cobor in centrul vechi al orasului si merg cu pasi marunti la vale. In fata, zaresc marea. Stiu ca se viziteaza cazinoul si ma grabesc inspre el. Cerul isi face de cap.
Calc pragul cladirii. O stare inchipuita de euforie a anilor '20 imi batjocoreste mintea in tonuri de jazz.
Am pasit in acelasi spatiu ca marii burghezi ai acelei perioade. Calitatea imaginii este insa neclara, ca o perdea de fum aflata la fiecare intrare in incapere.
Vad garderoba. Ma indrept intr-acolo si imi las pardesiul unui baiat simpatic pe al carui ecuson scrie Eric. Privesc in ochii lui ca si cum i-as transmite- Eric, ai grija de el, ca daca nu, te zbor in mare. . . Pare sa fi inteles mesajul, caci il asaza cu grija pe un umeras.
Apuc bratul partenerului si urc pe scarile ce conduc la etaj, in marea sala. Atingand balustrada masiva din lemn, resimt prezenta celor care au urcat pe acolo.
Numai ca nu le pot vedea fetele, dar senzatia e mai mult decat omeneasca.







Sala este imensa la etaj. O scena solida, cu perdele lungi si groase rosii de catifea acopera podeaua scrijelita.
Un candelabru imens coboara din tavan. Totul se deruleaza pe fondul zgomotelor provocate de porumbei.
Ei sunt actualii locatari ai acelui loc. Pesiajele pictate pe perete sunt superbe.
Adevarul este ca, in toata splendoarea ei, cladirea se afla in paragina. Curand va muri spiritul acelor ani, curand va deveni imposibila vizitarea.
Afara incepe sa ploua.

Am ramas fara baterie-si la propriu, si la figurat. bag aparatul in geanta, am plecat.

Comentarii

Maria Simota a spus…
Super interesant locul. Ma bucur ca ni la-i prezentat!:)
Lost in Amsterdam a spus…
Genial cum ai scris si pozele la fel de de nice !
Hugs!
Bela a spus…
Numai modul in care l-ai prezentat ma duce cu gandul la anii `20...ce atmosfera seaca,dar totusi placuta...o alta lumr...si sper sa nu devin "imposibila vizitarea".
Bela a spus…
foarte frumos!
A. a spus…
Chiar frumos locul.Mi-as dori sa-l vizitez si eu. :*
Blair a spus…
fix ieri am vizitat cazinoul. mi s.a parut destul de interesant.
Lorena a spus…
Aaa ce frumos...vreau de mult timp sa il vizitez si eu...si mai vreau si la Balcic...e frumos si acolo
Ioana a spus…
frumos :x sper sa ajung si eu pe acolo. >:D<
Alecs a spus…
Am fost si eu vara asta la cazino.:3 Si eu am ramas fara baterie atunci :))
Nymphetamine a spus…
nu m-a atras niciodata cladirea asta, dar cu descrierea ta asa frumoasa m-ai facut sa-mi doresc si eu s-o vizitez:)
Deniza C. a spus…
... şi totuşi, în fiecare rând de-al tău, se sparg valurile mării...
iulie a spus…
de ce nu ai pastrat culoarea stearsa din poze si le-ai transpus in b&w ? postul relateaza cam ce simte fiecare om care chiar paseste in cazino, nu doar il viziteaza ..
(am si eu cateva fotografii cu aceleasi imagini, din unghiuri diferite :D)

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe