amici verzi
Copacii mi-au mai oferit încă o dată exemplul lor - deşi îşi pierd frumuseţea pentru mai bine de jumătate de an, rămân în picioare. Nimic nu-i scoate din rădăcini, nici măcar gerul "negru" din iarnă sau melancolica toamnă care le transformă corola în cenuşă. Au învăţat sa renască după fiecare lovitură a naturii. Au învăţat să nu se lase doborâţi de jocurile ei. Puteţi trece cu tone de fraze jalnice peste cuvântul meu, dar nu aveţi cum să-mi luaţi libertatea gândului. Apa îmi este prieten, soarele nu-mi e duşman, iar vântul, orice adiere, îmi inspiră şi aduce câte-un val de încredere. Voi, vă pârliţi pe asfalt, de aceea, uneori, simt un iz de cadavru ce se topeşte în puterea prietenului meu, soare.