trecător prin glas

ce îi rezervă viaţa unui trecător ? decât momentele prea simple pentru oamenii nevăzători.
îi dă apusul pe malurile apelor, îi dă adieri reci la vârful unui munte, îi dă speranţa unei zile mai bune şi iubirea unui om.
cu ce-o să-nceapă viaţa a-mi oferi daca de mâine-mi schimb statutul de om plictisitor ?
o rog să lase la urmă iubirea.

am un alt dor . . .

Comentarii

Unknown a spus…
nu cred ca esti un om plictisitor.
Anca Snow a spus…
Oamenii plictisitori la prima vedere sunt de fapt comori :)
Unknown a spus…
daca-i dorul de mare atunci e cel mai sincer si frumos dor
Iona a spus…
multe gari la care uita sa coboare...
rosia_lady a spus…
superb,....genial ca intotdeauna
Nici eu nu cred asta..
Rebeca C. a spus…
Om plictisitor?
Nicidecum. Eşti genială!! Postările tale sunt surse de inspiraţie parcă ruptă dintr-un colţ de divin.
Şi eu am un dor...
Cultivă-l.
Rosaline a spus…
mereu ne schimbam dorintele, oamenii care ne inconjoara, cursul in viata, dar, undeva, acolo, noi ramanem aceiasi oameni... trecatori, tacuti si mult prea linistiti pentru lumea asta.
Unknown a spus…
Iubirea mereu ramane la urma. Pentru cei care pot sa o vada.
Lavinia Dance a spus…
dimpotriva cred ca esti enigmatica :)

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate