Adio-ul

Imagine
Ce pot să-ţi dau eu ?
Un trup arzând de viu 
O minte nebună, febrilă
Ochi ce dau de înţeles diafana lumină 

Unde voi ajunge prin lunga dibuire a sufletului-ţi şovăielnic ? Mă întreb . . . sunt prea aproape, prea de murire? Ţi-e sufletul în floare  ori ţi-e dor de înflăcărata-mbrăţişare ?
Pretinzi că-mi ştii de frică, tu pui de cerşetoare, odată negând, taina dispare. 

Când stele se lovesc pe cer, în mintea ta se întâmplă un măcel. Tâmplele nu-ţi mai rezistă, mâini şi buze se strivesc de-al robiei tău trecut.
Eşti obosit, şi-al tău trup ce din lacrimă născut, devine acum totul ceţuri sfâşiate de vânt. Te credeam a mea eternă iubire, a mea vastă plutire. 

Te-ai dovedit, ca într-o geană, una câte una căzând, purtând lespezile negre amintiri, să fii cel care sensibilul meu suflet mi l-ai nimicit.

Suntem fii Lui, şi tu şi eu . . . nu ştiu care dintre noi a fost mai truditor. Dar gloria se-nalţă şi tu n-ai s-o vezi, eşti prea muşcat de lupte ale sânului femeiesc. Privirea-ţi va fi albă, pielea străb…

nevastasa era o tarfa

masa e plina de pahare cu bere.
fumul de tigara pluteste pretutindeni in camera obscura.
doar un bec de vreo 30 de volti licareste neintrerupt.
geamul e deschis larg, iar sita loveste nevrotic in el. o duhoare de peste mort si alge negre vine de afara. se aud glasuri de pescarusi pe marea pustie.
valurile aduc marunte aluviuni pe malul incarcat de scoici. la orizont se vede cerul negru, parca stand sa explodeze.
o nota de violenta pudica ii stapanesti pe cei asezati la masa. sunt intr-o semi-reverie ce-mi permite sa iau parte la acest spectacol de suflete amatoare si care totusi imi da voie sa raman distant.
sunt destul de prost ca raman  in casa. imi iau pelerina si ies in graba pe usa.
sufletul tipa dupa cativa vapori sarati de apa, iar ochii sclipesc cu stupoare la spuma murdara ce ineaca nisipul negru.
zeci de pasi raman in spatele meu, urme de talpi care nu par a fi ale pantofilor mei. pantofi cumparati de la un nene cu care m-am tocmit la suma de 30 de lei. cerea 90 de lei nemernicul.sotiei lui Stoica ii placeau foarte mult, iar mie imi placeau sanii ei bine crescuti. si placintele cu gutui. erau extraordinare. avea un stil infect de aranja camerele de zici ca intrai intr-o camera de bordel, plina de igrasie si grasime pe pardoseala.
femeile sunt firave, dar ea, cu privirea ei patrunzatoare,iti descheia prohabul.
iti intra si in chiloti.
era drumul ei cel mai usor de a ajunge la "os".

Comentarii

ochelari de ploaie a spus…
becul era de 30 de wati ;), si da imi place postarea :P
Ghost Painter a spus…
:>

Mai vreau.
Ana-Maria a spus…
Interesanta postarea .Nu prea mai permis timpul in ultimul timp sa intru pe blog, Blogul tau chiar mi-a lipsit, o sa incerc sa recuperez:D!

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte