o îmbrăţişare de gânduri

îi priveam cutele stridente ale pielii aflate sub povara vârstei, îi priveam buzele crăpate de vântul nebun de-afară, îi priveam, în fine, întreg chipul blând şi nu mă puteam gândi decât la fericitele şi puţinile momente de bucurie din viaţa sa şi la mulţimea necazurilor la care îi fusese supusă inima.
totuşi păstra, in pofida greului năucitor, calmitatea în glasul său profund şi strălucirea ochilor căprui, care, dacă ar fi fost altcineva, s-ar transforma în gol, absenţă şi răutate sufocantă.
îmi amintesc fiecare gest pe care-l făcea atunci când îmi vorbea despre animale, cum vorbea de iepure şi sărea ca ars din scaunul tapiţat şi ros de timp şi ţopăia pueril pe duşumeaua zgomotoasă. la vârsta lui, bătrânii se plâng de dureri groaznice, însă el, se bucura de fiecare moment pentru a-l elibera pe tânărul firav şi rebel totodată de acum 35 de ani.

Comentarii

Andrei Robert a spus…
Trist, ca totusi nu a mai ramas nimic!:|
Imi place titlul, si o sa iti cer, daca vrei, daca pot compune si eu ceva cu acest titlu...
29 decembrie a spus…
@ A.Robert: sigur ca da, poti imprumuta titlul.
Joanne a spus…
Singurul motiv pentru care nu imi plac fragmentele acestea de proza este acela ca tot ceea ce scrii este prea bun pentru a fi doar niste postari. Scrii minunat, si ar fi perfect daca toate acestea ar face parte dintr-o carte(pe care as fi incantata sa o citesc).... Oricum, nu imi pierd speranta... :)
29 decembrie a spus…
@ Joanne: multumesc frumos,sper si eu ca intr-o zi sa se realizeze visul asta..
>:d<
Pauza De Tigara a spus…
Un astfel de om poate schimba sensul vietii tale...
Diana Zoe. a spus…
Îmi place la nebunie felul în care descrii!
Iona a spus…
mereu ramane ceva, chiar si un dor...
Anca Snow a spus…
Frumos... Batranetea n-ar trebui sa existe. Batranetea ar trebui sa fie doar... o figura de stil, atunci cand incercam sa descriem pe cineva intelept. Si deasemenea nici n-ar trebui sa murim. Nu de batranete, cel putin. Dar...e deja prea mult...:)) Anyway, minunata postare!
Jimmi a spus…
n-ai idee cum m-a atins asta..chiar imi rodeam rusinea ca n-am mai trecut demult pe la tine, si acum...pft,textu asta mic m-a zdruncinat. mare lucru in vorbele tale.
mi-ai lipsit. ce mai faci?
Lavinia Dance a spus…
foarte frumoasa descriere.
Iulia a spus…
Trist cand sunt doar cateva momente fericite...si invers proportionale cu cele triste.

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate