continuare6


... au venit din văzduh, în lumea năzuinţelor, suferind de amărăciunile vieţii, zburând pe aripile uriaşelor mele  plăceri, desfăşurându-se pe un teatru vast. dragele mele, adesea trebuie să vă lăsaţi cuprinse ca un ocean întreg în inima mea, aşa cum staţi voi două, pe canapeaua Eugeniei, în faţa focului. şi cu toate astea, ce fericire să ai ? în fiecare minut e câte un interes nesfârşit care multiplică şi întinde fibrele inimii, să nu fiţi rece faţă de nimic, să vă simţiţi viaţa legată de o plimbare în care  . . .

Comentarii

...Stefix... a spus…
" ce fericire să ai ? în fiecare minut e câte un interes nesfârşit care multiplică şi întinde fibrele inimii.." adevarat!
Lucian a spus…
intr-o zi... iti voi citi cartea si imi voi aminti de cum ai inceput... :)
Lucian a spus…
intr-o zi... iti voi citi cartea si imi voi aminti de cum ai inceput... :)
D. a spus…
in care?
M-ai lasat in aer;))
Anonim a spus…
<3
A. a spus…
mmm...
QED a spus…
Sa fiti calde, sa daruiti iubire, sa cantati de fericire chiar si atunci cand tristetea pune stapanire pe voi! Fiti femei, definiti-va faptura!
Minunat!
Alex a spus…
Extraorniar ..dar astept continuarea :*

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate