continuare5

într-o seară, la ora unsprezece şi jumătate, într-una dintre casele cele mai frumoase din strada Eliade, două femei şedeau pe-o canapea de catifea. ochii albaştri ai Eugeniei, ochii negri ai Elenei aveau o expresie de nepăsare naivă, de mirare neprefăcută, exprimată de chipul nelămurit în care le plutea privirea. umerii lor cam slabi aveau să prindă forme mai târziu. sânii lor atât de mult timp acoperiţi, uluiră privirea prin desăvârşirea lor. femei ca ele au îndurat plictiselile unor vieţi şerbede, fără culoare. ar trebui să cunoască fericirea pe care o încerci simţind că întreaga ta viaţă e a altuia, îmbrăţişând emoţiile nesfârşite ale unui suflet de poet, trăind îndoit :
el s-a apucat să scrie despre soarta a două femei.
femei pe care le-a avut cândva.
s-a hotărât ca să facă cumva, pentru ca ele să se întâlnească.

4 comentarii :

£. H. spunea...

interesant si frumos :D
si curios:D

Denisa spunea...

Probabil s-a gandit ca le face bine daca ele se cunosc.Aceasta poveste este frumoasa, astept continuarea:x.

Ioana spunea...

Parca ai inceput un roman.Incearca mai departe...:)

si ai o leapsa pe blogul meu:P

QED spunea...

Femeia... mereu miracol, mereu diferita... Cum sa nu fie cantata de muzicieni, cum sa nu fie descrisa de scriitori...!

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi