continuare5
într-o seară, la ora unsprezece şi jumătate, într-una dintre casele cele mai frumoase din strada Eliade, două femei şedeau pe-o canapea de catifea. ochii albaştri ai Eugeniei, ochii negri ai Elenei aveau o expresie de nepăsare naivă, de mirare neprefăcută, exprimată de chipul nelămurit în care le plutea privirea. umerii lor cam slabi aveau să prindă forme mai târziu. sânii lor atât de mult timp acoperiţi, uluiră privirea prin desăvârşirea lor. femei ca ele au îndurat plictiselile unor vieţi şerbede, fără culoare. ar trebui să cunoască fericirea pe care o încerci simţind că întreaga ta viaţă e a altuia, îmbrăţişând emoţiile nesfârşite ale unui suflet de poet, trăind îndoit :
el s-a apucat să scrie despre soarta a două femei.
femei pe care le-a avut cândva.
s-a hotărât ca să facă cumva, pentru ca ele să se întâlnească.
el s-a apucat să scrie despre soarta a două femei.
femei pe care le-a avut cândva.
s-a hotărât ca să facă cumva, pentru ca ele să se întâlnească.
Comentarii
si curios:D
si ai o leapsa pe blogul meu:P