continuare3

serios, real, privea marea ca un marinar. cine ar putea-o înţelege mai bine dacă nu acela care s-a plimbat pe ea, care luni de zile a privit doar întinderea albastră şi acalmia valurilor . . . el era omul care nu s-ar fi despărţit de ape, decât odată cu viaţa.
şi îi era atât de greu să se întoarcă la vechile trăiri, să se întoarcă la singurătate, iar pe chipu-i nedumerit plutea o gravă tristeţe. îşi auzea gâfâitul propriei răsuflări.

sub aparenţele calme, plănuia să scape de raţiune, căci altfel, viitorul i s-ar fi încheiat tot cu trecutul.

Comentarii

Anca Snow a spus…
Create Love...is that possible?
Alex a spus…
wow..chiar scrii asa de frumos :o3:x
D. a spus…
Ai un stil atat de fain de a scrie:x
Povestesti cu expresivitate si e superb:x
Munssis a spus…
N-ar trebui sa-si lase viitorul sa se incheie cu trecutul, cand nici macar prezentul nu se merita sa fie ratacit in amintiri.
Unknown a spus…
ma intrebam si eu axact acelasi lucru ca Ghost painter...
Hoinara a spus…
Dragostea din mintea noastra e mereu propria creatie a fiecaruia dintre noi.
Mereu vedem doarr ceea ce vrem noi cand iubim:(

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate