continuare3
serios, real, privea marea ca un marinar. cine ar putea-o înţelege mai bine dacă nu acela care s-a plimbat pe ea, care luni de zile a privit doar întinderea albastră şi acalmia valurilor . . . el era omul care nu s-ar fi despărţit de ape, decât odată cu viaţa.
şi îi era atât de greu să se întoarcă la vechile trăiri, să se întoarcă la singurătate, iar pe chipu-i nedumerit plutea o gravă tristeţe. îşi auzea gâfâitul propriei răsuflări.
sub aparenţele calme, plănuia să scape de raţiune, căci altfel, viitorul i s-ar fi încheiat tot cu trecutul.
şi îi era atât de greu să se întoarcă la vechile trăiri, să se întoarcă la singurătate, iar pe chipu-i nedumerit plutea o gravă tristeţe. îşi auzea gâfâitul propriei răsuflări.
sub aparenţele calme, plănuia să scape de raţiune, căci altfel, viitorul i s-ar fi încheiat tot cu trecutul.
Comentarii
Povestesti cu expresivitate si e superb:x
Mereu vedem doarr ceea ce vrem noi cand iubim:(