Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

continuare

revin la tratatul despre om al marii.
nu va inchipuiti ca avea forta, traia in ape tulburi pana atunci, iar ca drept o condamnare, a fost trimis pe al marii fund.
si nu intelegea saracul, ce e cu el, ce i se-ntampla. se ruga la bunul soare, se ruga sa ii raspunda. avea vreo optsprezece ani si purta o vesta scurta. strabatea orasu-n lung si-n lat, cu buzele rasfrante, semn al meditatiei pline de raspundere.
n-avea habar ce o sa i se-ntample ...

Comentarii

£αvi H. a spus…
frumos...
dar oare cine are habar de ce o sa i se intample?
Ghost Painter a spus…
Frumoase versuri...

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe