Postări

Se afișează postări din februarie, 2012

Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

gand sarat

Imagine
mi-e dor de marea goala si straina, mi-e dor de valul ce-o strabate
si ganduri mii imi ucid glasul, iar trupul tot va fi cuprins de-o teama nejustificata.
mi-e greu sa-mi iert pacatul, mi-e greu sa cred c-am sa ma vindec,
e fara inteles finalul, care are  curand sa vina.

oftat

Imagine
se duc zilele precum nebunele dupa feciori. si trec si anii cu minutele lor cu tot, ii iau pe muritorii cei flamanzi si-i trimit spre-o alta dimensiune.
o faima fara pret mi-a dobandit cenusa, iar idealul merita un acelasi mormant.

infam

Imagine
nu era nebun, nu era bolnav, avea doar o durere care s-a prelungit la nesfarsit.. si cum vechile rani redeschid mereu poarta infernului, s-a lasat purtat de fantastica clipa, iar sufletu-i mergea fara graba, lovind cu putere in peretii iadului.
s-a oprit. ii era frica, iar in adancul privirii sale se observa o flacara vie, rosiatica, intensa. fiori reci strabateau corpul sau. acea experienta i-a violat inocenta, a distrus tot ce e era mai frumos si angelic la el, i-a conferit o imagine de nenorocit.
acest nemernic care a profitat de sufletul ei ingenuu si pur.

pauza pauza pauza

Imagine
cine nu are nevoie de asta ? oh :-l

infernul e înlăuntrul meu

Imagine
" vântul rece împrăştia ploaia măruntă şuierând pe lângă felinare, picăturile străluceau ca nişte fulgere scânteietoare. am ieşit în strada pustie. încotro s-o apuc ? "
inima îmi spune înainte, picioarele o contrazic. sufletul îmi spune stângă, trupul tot îmi e înţepenit.
gura-mi e atât de împietrită, încât sunete se sinucid înlăuntrul meu. ochii-mi sunt prizonieri ai oglinzii de mister, spiritul tot mi-e efemer. grădina mea, cândva curată, astăzi e pustie, îngropată, în mormanele  de gânduri moarte. cândva pierdut în universul de cultură, de sentimente, de sublimul iubirii pure, astăzi îmi înec destinul în universul rece, ostil al sălbăticiei, în stare brută.
viaţa mea e când desfrâu, când fericire, când vexat sunt iară, când stele se nasc în al meu suflet, când chemarea ei e profundă, atunci, departe de a fi om, îmi jertfesc şi sufletul de muritor.
să ard precum ereticul, să fiu spânzurat precum un hoţ, doar luaţi-mi viaţa-ntreagă şi lăsaţi-mă să mor.

contaminare

Imagine
ironia ta neiertătoare şi totodată caldă mi-a lipsit. nutrind după bucuria de a te avea precum odată,  răgaz inimii i-am dat şi am umplut golul lăsat cu nopţi de iarnă pustii, cu gânduri ce-mi distrug vitalitatea. în orice clipă sunt cuprins într-un joc melancolic al imaginaţiei lascive. orice durere, orice impuls nutreteşte în mine o abstinenţă împotriva tentaţiei. trupul ei e de nedescris. m-a lăsat sărac, să sufăr, iar chinul îl simt până în ultima fibră a inimii.
sălbăticirea vieţii mele  e de necuprins, excentrică şi de neînvins.
apariţia nevrozei mi-e măsurata-n secunde. am să mă reintegrez în ceea ce voi numiţi abis, iar pentru alţii, universul neatins.

febr.

Imagine