Postări

Se afișează postări din 2012

Groapa unui timp de gunoi

desparte tu pustiul care ne cuprinde pe amândoi. dă-mi drumul la mână şi ia-ţi cu tine întregul trecut în spate. . . . sufletul colindă ca o pasăre pierdută în văzduhul unui orizont aplatizat. delicat mi-ai luat gândurile toate şi le-ai cuprins în propaganda unui simţământ abstract- iubirea. acţiunile tale toate şi scenariul pregătit, tu regizor, eu figurant într-o piesă a destinului smucit, au constituit fundamentul unei lumi plăpânde, greu de definit. şi deşi aş încerca să-ţi reconstitui fiecare gest, vorbă, abilitatea amintirii mele este dispersată. nu mă scuz, nu fac nimic din ceea ce m-ar transforma într-un om cretin, un om al certitudinii alerte şi continue, dar fiinţa care supravieţuieşte într-un cadru a cărei privelişte întristează şi pe ateul neînsufleţit, goliciunea de care încerc să mă distanţez precum lespedea nopţii şi grăbit tind să mă eliberez de cuceririle unei iluzii amoroase, m-au transformat într-un gândac scârbos în epicentrul unui haos aproape mistic. . . .

Urechi inepte

Mi-ar fi plăcut să mă vopsesc toată-n mov. E atât de chinuită marea de furtună . . . mi-ar fi plăcut să mă transform în prună. Mi-ar fi plăcut să fiu compot în beciul unei babe. E atât de rece afară şi e chinuit asfaltul de negreală . . .  mi-aş fi dorit să fiu o balerină. Suplă. Blondă. Lipsită de nicotină. S-au aprins luminile-n oraş. Mi-aş fi dorit să fiu becul luminat din cămăruţa unui geniu. Măcar o lumânare într-un butic de pe la 1900. Nu am mai primit o floare de ceva vreme. Mi-ar plăcea să fiu albină într-un stup de viespi.  Să înceteze urletele, să fugă. Să fiu o irlandeză senină şi nebună. Să fiu un pasager clandestin într-o lume fără urmă. Mi-aş fi dorit să fiu produsul propriei mele imaginaţii, să-mi frământ o mână în aluatul trupului de ceară, să topesc inima într-un cazan cu smoală. Fleacuri. Lucruri personale. Daţi-mi un bilet, vreau să îmi văd de drum. Mă car odată cu şuvoiul iernii. Fanatism. Obsesivitatea unui armistiţiu. Câtă generozitate pură să-mi o

După-amiaza pe fugă a adus ceva

Ora 13:00. Primesc un mesaj. În jumătate de oră trebuie să mă prezint la Muzeul de Artă Constanţa. Mă îmbrac. Mă dezbrac. Îmi pun şosetele, aleg cerceii şi mă dau cu parfum. Mă încalţ cu ghetele negre. Mă descalţ. Le pun pe cele maro. Ies pe uşă. Mă întorc. Mi-am uitat agenda. Intru încălţată. Colega face spume. Plec. Cobor în staţie, unde aştept 10 minute. Vine microbuzul 312 foarte încărcat. Sunt ca un turbecul printre grămada de cartofi. Ajung la Tomis. Întâlnesc câţiva colegi. Împreună ne îndreptăm spre muzeu. O clădire istorică, unde, în sala de la intrare, are loc o lansare de carte. Îmi scot geaca, o aşez pe un scaun de lemn, îmi scot agenda din geantă şi un pix şi mă îndrept spre masa un se vindea cartea. Îi răsfoiesc paginile, notez câteva fraze reprezentative şi observ agitaţia femeilor din faţa mea. Întorc capul şi văd un bărbat înalt, cărunt, îmbrăcat într-un palton negru, care împrăştia un aer sobru, lipsit de frivolităţi, al cărui chip nu trăda niciun sentiment.

imaginea unui eu înecat în propria-i amăgire

Ideea unui trecut-prezent e viabilă numai în  momentul în care trăirea clipei devine un chin. Amintirea unei libertăţi trecute hrăneşte sinele actual. E ca şi cum ai încerca să separi sufletul de trup. Unul fără celălalt se pierde în rutina speranţei. . . . De parcă chipul nu e de ajuns să macine spiritul bucată cu bucată. Fiecare vorbă spusă, apasă cu ardoare conştiinţa eului. Orice fapt în sine săvârşit  atrage odată cu el consecinţa. Subtilul ţi-a fost cel mai bun prieten, atât de bun încât, dacă l-ai alunga, nu te-ai regăsi pe tine. Ţi-ar fi greu să te descoperi lumii, să te închipui un romantic incurabil atras de puritatea celuilalt. Raţionamentul nu ţi-a jucat feste niciodată, iar dacă a făcut-o, ai fost tu neatent. Ţi-a scăpat de sub control echilibrul. . . . " Eşti un copil fericit "- am fost, până când mi-ai manipulat fiecare stare de bine. . . . gestica- evidentă, unică. adoptată stilului extrovertit. Sunt năucită de credibilitatea pe care mi-ai insuflat

nelimitat la viaţă

Lipsa de încredere în propria valoare şi dificultatea personalităţii de a încerca lucruri noi, de a experimenta cu mintea, trupul şi sufletul adevăratele trăiri ale vieţii, te-au învăluit în scepticism. Conştiinţa are nevoie acută de impregnare a noilor obiceiuri şi de stagnare a viciilor de ieri. Frumuseţea spiritului unui om constă în capacitatea acestuia de a trece graniţa cotidianului şi de a se exterioriza în universul propriei creaţii. Iar când ai făcut pasul acesta,  desuetudinea dispare şi lasă loc truismului eului.  Un eu limitat nu poate supravieţui lumii muritoare. El are dreptul. de a-şi depăşi condiţia, dar puţini sunt cei care îşi cunosc acest drept şi mulţi sunt cei care se avântă în profunzimea superficialului. Doar pentru că este mai uşor, dar " uşorul " a fost întotdeauna umil . . .

Fidelitatea unei profunzimi de gânduri

Am văzut tâmpiţi cum se aruncă în inima deşertului aşteptând un nor deasupra capului. Ei bine, calitatea vieţii este subapreciată. Nu ai bani, eşti constrâns la fericire. Nu ai iubit, eşti dependent de atenţia celor din jur. Şi când nu le ai pe amandouă, eşti un amărât. Şi când nu conştientizezi gravitatea faptelor, timpul te poartă cu sine. Simţi că lumea e străină, opacă, ireductibilă, iar inima îţi devine piatră. Înstrăinarea se lasă peste scena vieţii. Fericirea îşi are singurătatea ei, dacă nu ştii să o împarţi cu alţii ori să o laşi să se citească pe chipul tău. Oamenii complică lucrurile, te fac să te îndoieşti de tine şi teamă se instalează în sufletul tău, fără ca tu să poţi trece peste acest vid. Deşi inima îţi zvâcneşte a fericire, la suprafaţă eşti bătrân şi când eşti bătrân, lucrul cel mai cumplit e că nu te mai ascultă nimeni.

negândite

viaţa-mi promite  . . . iar eu, îi refuz toate rahaturile. denigrata. dar uneori mă întreb dacă ar fi trebuit să ascult, să o înţeleg, să văd ce-mi zice. şi am făcut asta într-o zi. i-am dat ascultare. i-am dat totul. m-a determinat să dau înţelegere sentimentelor. m-am lăsat purtată de impulsuri şi am călcat în picioare raţiunea şi luciditatea de care dădeam dovadă. a fost în regulă o perioadă, a fost frumos, dar ce-i frumos ţine al dracului de puţin şi când privesc acum la mine, o fac în teamă. m-am înecat în valul trădării. nu mai descopăr nimic la mine. decât dezamăgire. unde dracu s-au dus toate ? toate idealurile mele . sper că se află într-un loc mai bun şi încetez să le mai caut. dacă  tu ai uitat ce s-a întâmplat, e în regulă. eu nu, aproape nu, dar am să încep să mă prefac. falsitatea le prinde bine multora, eu m-am lăsat demascată. am lăsat să mi se citească  sufletul pe faţă. am mizat pe nuditate. m-a unit zâmbetul de tine. şi tot el m-a despărţit. dar nu voi ră

diferenţa între noi doi.

" o să fiu în apele mele atunci când o să îmi cumpăr un ocean " presupun că nici oceanul nu o să-mi fie de ajuns şi mă voi înţelege cu el precum uleiul. am să vin acasă şi voi vedea. am să plec la dracu până atunci. a fost  ca un şarpe, ai impresia că te strânge în braţe, când de fapt te sugrumă. am să respir aerul vostru când voi regăsi molecula potrivită pentru mine. şi n-am să-mi cumpăr nimic până atunci, voi da toate mizeriile la o parte şi mă voi gândi dacă să inspir sau nu. plămânii îmi sunt poluaţi. traheea e putredă. poveste de 3 cuvinte- mare. şoapte. iluzie. să fiu eu, a fost cinstit. să fii tu . . . ai fost o curvă.

we are best friends

diana- rânjește ca pizda în mijlocul patului, fluturându-mi în fața o cola la doi. e o ultimă noapte petrecută înainte de a pleca fiecare pe drumul ei, în orașe diferite. din cauza mea. am ales un loc fără margine, am ales iubirea care m-a dezamăgit. diana îmi ține de urât și mă sprijină spunându-mi că are să fie bine. straniu e că o și cred. mai straniu e că ascult de ea, iar ideile ei nu sunt tocmai bine gândite și foarte impulsive. e un lucru bun, mă ține vie, îmi zdruncină mereu amintirile și mă lovește în ceafă de fiecare dată când m-a văzut supărată. îmi mai fute și câte una când mă vede că aberez și o fac des. universul mi-e sucit ca vremea de toamnă. azi plouă și e frig ca dracu, mâine ține să ningă și ea tot rânjește. când o văd cum își ține bretonul scurt prins într-o clamă neagră de aluminiu ieftină de pe vremea când eram copii, îmi vine să-i smulg tot ciufu. dar realizez că modul în care o face, e unic și că asta o transformă în cea mai frumoasă persoană. e frumoas

mesaj de aluminiu

dragostea durează 3 ani, la mine a durat mai mult de atât și s-a simțit de 3 ori mai puțin. sunt puțin mai diferită acum și văd totul în ceață, sentimentele sunt răsturnate. greul are să vină și are să mă întâmpine singură. pustiul are să-mi fie prieten. ... pula-n dramatismele vieții. să le zic pe nume. virginitate- obositoare perioadă de transformări profunde, frustrări și amețeli de fluturi, alungați, păstrați și închiși în coconi. tinerețe fără sex. dragoste- dacă ai puțin noroc, azi mănânci bine.  dar ține minte, ești la dietă, nu mânca precum o scroafă, că te faci mare și greu ajungi la liman. dar nu mânca nici legume, că te vei ofili ca două boașe bătrâne. sex- din fluturi se transformă în omizi și toți pomii sunt luați la rând și răsuciți. ajungi să-ți placă dudul, apoi te saturi de el și te duci la plop, pe care-l descoperi amar. așteaptă primăvara, când totul revine la viață.

nu facem altceva decât să fim proşti.

Imagine
oamenii au descoperit cândva un loc pustiu. şi l-au ţinut ascuns până când şi-au dat seama că aveau să rămână singuri pentru totdeauna. atunci au încercat să aducă pomi, pe care să-i planteze-n curte. şi nu a funcţionat. au adus cerul şi au observat cum stele se ciocneau violent şi aruncau asupra ţinutului cu pulbere de apă. oamenii se înecau. iar cei rămaşi, au adus jumătate de soare ca să le usuce pământul şi să le lumineze-n noapte. dar au realizat că nu pot dormi, aveau nevoie de întuneric. au cărat un sfert de lună din tărâmul învecinat. au pus-o lângă steaua cea mai strălucitoare ca să-i fie soră în orizontul întunecat. pe lângă toate acestea, le lipsea ceva. aveau să afle peste ani, că nici soarele, nici luna, nu le puteau hrăni orgoliul. şi s-au mutat. întruna. şi umblă de atunci, străbătând cărări, ţinut după ţinut, căutând fericirea. fraierii de ei, i-a înşelat minciuna. vexaţi şi cuprinşi de-o profundă mâhnire, s-au întors la vechiul loc. aveau să descopere că

încă patru zile şi revin

Imagine
sursa foto: tumblr.com cum e toamna fără vânt, aşa-s eu fără vlagă. zile proaste, fără net, iar când îl prind, pun ceva repede repede. de aceea vreau să vă cer scuze pentru că nu răspund la comentarii.. îmi voi lua revanşa, pinky promise. să aveţi o săptămână frumoasă de toamnă !

bd

Imagine
“ Life starts all over again when it gets crisp in the fall. ” — F. Scott Fitzgerald (The Great Gatsby) bad day. sursa foto: tumblr.com

am uitat de n.o.i.

ma invart intr-un cerc al supravietuirii zilnice. traiesc ore la rand acelasi gand si simpla-mi existenta nu-mi permite sa ma exprim. alerg dupa un ban, alerg dupa un adapost, alerg si uit de mine. aleg sa-mi terorizez profunda constiinta cu zbuciumul interior. uit caldura, ma imprietenesc cu frigul. aleg ciuma si niciun antidot. aleg sa fiu nebuna scapata din azil. si pentru ce? "  Avem timp pentru toate.  Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga . . . " astazi, am uitat de noi . dar nu-i nimic, de maine avem grija de noi .

amici verzi

Copacii mi-au mai oferit încă o dată exemplul lor - deşi îşi pierd frumuseţea pentru mai bine de jumătate de an, rămân în picioare. Nimic nu-i scoate din rădăcini, nici măcar gerul "negru" din iarnă sau melancolica toamnă care le transformă corola în cenuşă. Au învăţat sa renască după fiecare lovitură a naturii. Au învăţat să nu se lase doborâţi de jocurile ei. Puteţi trece cu tone de fraze jalnice peste cuvântul meu, dar nu aveţi cum să-mi luaţi libertatea gândului. Apa îmi este prieten, soarele nu-mi e duşman, iar vântul, orice adiere, îmi inspiră şi aduce câte-un val de încredere. Voi, vă pârliţi pe asfalt, de aceea, uneori, simt un iz de cadavru ce se topeşte în puterea prietenului meu, soare.

Oamenii sunt nişte curve

Nu pot să răzbat când mâinile îmi sunt strâns legate în lanţurile valurilor de prostie. Nu pot să mişc capul, nu pot întoarce privirea. Îmi aduceţi ca argument veşnica transformare a zăpezii în apă- neaua se aşterne, apa se infiltrează în pământ. Acelaşi proces. Trecerea timpului lasă amprente pe chipul oamenilor, în timp ce natura rămâne aceeaşi- protestez. Trecerea timpului lasă amprente în experienţaele oamenilor, în convingerile lor, în atitudinile şi în modul de gândire. Trecerea timpului e un rahat pentru mine. Marea a trecut şi ea prin timp, însă pentru mine pare să rămână aceeaşi- acelaşi chip, aceeaşi grandoare, aceeaşi superioritate în acordarea de lecţii- de la ea am învăţat că dacă îmi doresc să realizez ceva, nu trebuie să renunţ niciodată. Ambiţia ei e demonstrată- la fiecare secundă, aduce din larg, de atâtea milioane de ani, câte un val. Şi nu s-a plictisit. Eu de ce să renunţ la cauza mea? Rahatul pe care mi-l tot serviţi nu-l mai înghit, serviţi-l altora, eu mi-am

Revoltare

Cât de greu îi este unui om să-şi accepte propriile înfrângeri ? Mai greu decât deşertului când nu vede apa, mai greu decât ochilor, care, ascunşi în umbra beciului, pierduţi într-o stare morbidă, văd pentru prima oara lumina soarelui. Mai greu decât pielea albă arsă de razele acestuia  . . . Am simţit-o pe pielea mea, iar restul ştiu prea bine că pierderea este ruptă din rândul zeilor. Cei nemuritori nu pierd niciodată ori dacă o fac, le rămâne păstrată amintirea printre rândurile de muritori. Dar noi cei de rând avem de înfruntat nedreptăţile zeilor, suntem pedepsiţi mai mult decât putem duce, mai mult decât zeci de ani fără apă în deşert. Sufletele noastre sunt strivite de meschinul aer perfecţionist al ipocriţilor avuţi, suntem persecutaţi zilnic de greşelile altora, suntem adunaţi toţi într-o oală peste care se toarnă smoală- şi asta pentru că suntem inferiori, pentru că nu ne putem exprima sincer şi liber sentimentele, nu ne putem regăsi echilibru, nu ne putem regăsi nici pe no

Cazinou

Imagine
In ciuda faptului ca este innorat afara, imi pun pe mine un t-shirt subtire albastru, fusta mini alba cumparata ieri si sandalele din piele verzi cumparate acum mult timp in urma, dar nepurtate. O picatura de parfum si ies pe usa. Astept in statie autobuzul 40. Ma urc in el. Cobor in centrul vechi al orasului si merg cu pasi marunti la vale. In fata, zaresc marea. Stiu ca se viziteaza cazinoul si ma grabesc inspre el. Cerul isi face de cap. Calc pragul cladirii. O stare inchipuita de euforie a anilor '20 imi batjocoreste mintea in tonuri de jazz. Am pasit in acelasi spatiu ca marii burghezi ai acelei perioade. Calitatea imaginii este insa neclara, ca o perdea de fum aflata la fiecare intrare in incapere. Vad garderoba. Ma indrept intr-acolo si imi las pardesiul unui baiat simpatic pe al carui ecuson scrie Eric. Privesc in ochii lui ca si cum i-as transmite- Eric, ai grija de el, ca daca nu, te zbor in mare. . . Pare sa fi inteles mesajul, caci il asaza cu grija pe un umeras.

nori in august

Imagine
"Printre zambetele false, printre “prietenii” care nu inteleg, printre cei care m-au inlocuit, printre lacrimile din fiecare noapte, printre cartile citite cand personajele de acolo erau singurele care imi tineau companie, printre muzica, dezamagiri, greseli..m-am gasit pe mine, aia veche si adevarata. E de bine…" azi n-am murit, azi am clipit si sperat neincetat ca fericirea imi va bate-n usa. azi, m-am inselat.  sursa : tumblr.com

desfasurarea evenimentelor-rezumat

Imagine
Pentru a3a oara imi desfac parul si incep sa-l pieptan apasat. Ma uit in oglinda si realizez ca ii lipseste ceva-nu avea pic de volum. Iau fixativul, pulverizez de cateva ori, aplec capul si rasucesc parul in sensul acelor de ceasornic. In cele din urma reusesc sa-l prind intr-un coc simplu. Ies pe usa incaltata in tenesii mei negri. Era o prostie faptul ca ma incaltasem cu ei- aveam sa  merg 10 km  pe plaja in picioarele goale si deci eram nevoita sa ii car cu mine. Apa este foarte calda-din cauza zecilor de suflete de copii care plutesc pe luciul apei in barcutele lor pneumatice.Scoicile imi sfasie celula cu celula din talpa. In urma mea vad o dara de sange pe nisip. Apa sarata imi curata rana, dar totodata imi provoaca usturime.Inaintez. Ajung in dreptul pasarelei care parca strapunge marea si-o imparte in doua in larg precum sageata lui Perseus. Pare infinita de pe mal, dar can ajungi sa mergi pe mea, ii atingi limitele. Valuri inspumate se ridica violent deasupra ei si ineaca banc

UEv

Astept cu nerabdare ziua de maine cand se da startul petrecerii - Ursus Evolution. Pentru a doua oara, dupa esecul JJ, ma voi afla pe plaja H2O si sper sa pot surprinde fiecare moment in fotografii si sa le postez. Voi merge ca eroul, din nou, cativa km pe jos :)) luand litoralul romanesc la picior, ba prin apa, ba pe nisip si sper sa ajung cu bine la destinatie :d. Ma gandesc  ca au mai ramas cateva zile din vara - da, pentru mine astea cateva saptamani reprezinta cateva zile- si sper sa va bucurati cum puteti voi mai bine, pentru ca la iarna iar ne auzim ca ne este frig, ca nu e soare, ca ninge, despre tot felul de sentimente sobre,reci. Astept prima toamna la malul marii cum licuricii asteapta noaptea.

el e bob

zilele de vara merg mult mai bine cand ai marea langa tine - acest este motoul cu care ma trezesc in fiecare dimineata. am parte de ragaz- simt cum nisipul se straduieste sa-mi lase urme pe brate, mici ciupituri stranguleaza celulele de pe picioare. soarele e naucitor, am nevoie de o bere, altfel, lumea e cu susu-n jos. in ochi, pe buze, in urechi si-n par am numai sare. in cap- nu am nimic, decat apa verde si valuri inspumate. in stomac-e gol de ieri. am scoici care-mi tin de foame. in maini- nu am destin, nu am nici bani. am un pumn de pietre, pe care-l bag in buzunar. acasa- am pumni de pietre carati de pe fiecare mal al marii de pe pamant..         - ma duce cineva la ocean ? in picioare- am papuci de cer senin. am platit nimic pe ei. port costum din curcubeu. orele se scurg mai repede azi cu : Bob Marley - No Woman, No Cry

prescolarul din mine

s-a terminat nebunia care mi-a mancat ficatii mai mult de o luna. sunt studenta acum in cadrul Fac. de Litere, specializarea Jurnalism, la Constanta . ma simt ca un prescolar, intensitatea emotiilor pentru toamna ramane cam aceeasi. sper ca ati reusit, cei care au aplicat la facultate, sa intrati acolo unde v-ati dorit. mi-am amintit de weekendul trecut, de spectacolul JJ de pe plaja H2O. am cateva fotografii in aparat, dar trebuie sa zic ca a fost un dezastru, nu pot sa nu spun asta. imi pare rau ca m-am aflat acolo si voi regreta seara aia toata viata mea :)). poate pun cateva fotografii diseara. va pup si va doresc o zi frumoasa :* !

inca un pic

am terminat cu admiterea, am facut-o pe ocupata zilele astea cu cititul. astept rezultatele :). va anuuunt :*

prima postare din balconul julietei 29

mereu imi propun sa gasesc timpul potrivit pentru publicarea unei postari, in care sa va informez ce fac. sunt zile cand nu am idei, zile cand nu fac absolut nimic si zile care sunt atat de aglomerate incat nu am timp nici sa-mi beau cafeaua. pentru ca m-ati intrebat unde m-am inscris la facultate, ei bine la jurnalism si la fac. de istorie. voi muri de foame, zic toti.:)) macar sa mor fericita, raspund eu. intai voi trece printr-o proba de 'foc'-admiterea la jurnalism, dupa care voi astepta cu nerabdare raspunsul. ma aflu in constanta de ~ o saptamana, stau la camin, intr-o camera faina cu balcon si vedere la mare. mi-am atins obiectivul:d, sa vad zilnic marea in timp ce-mi beau cafeaua si ceaiul-da, eu le beau pe amandoua :)) in acelasi timp, nu pot inclina balanta in favoarea vreuneia. poate data viitoare nu voi mai uita aparatul si va voi delecta cu fotografii :d o zi frumoasa dragii mei :*!
apa soare si nisip. cu atat traiesc zilele acestea. am fost cam ocupata cu inscrierea la facultate si nu mi-am facut timp pentru blog. va voi povesti diseara . . .

la mare raman

Imagine
uitasem cum e sa ai parul uscat de soare si plin de sarea marii. ma sperie acum lumina. imi place luna ridicata asupra valurilor si digului ce sparge marea-n doua. imi place sa simt nisipul rece sub talpile-mi uscate. uitasem ca acum, in urma cu ceva timp, am fost doar eu si marea. aici raman, la mal, sa o pot privi-n delir, sa ma pierd in abisul unei gropi de apa.
Imagine
ziua asta ar fi perfecta daca cineva mi-ar aduce la pat un pahar mare de limonada rece niste prajituri . . . cateva fructe  . . .     sursa foto:teenagebliss.tumblr.com o carte buna si dupa, un film superb. iar pentru toate astea, pentru a ma simti o "diva", va trebui sa ma ridic din pat si sa mi le iau singura. cineva sa imi parfumeze camera intr-o mireasma ca cea a florilor de cires.  cineva sa imi salveze ziua din calea ratacirii in cearsaf. si pentru ca imi este atat de ... greu sa fac o limonada, voi bea o cana  de apa rece stropita cu lamaie. cineva sa deschida usa postaritei care bate neincetat. cineva sa raspunda la telefonul din hol. si pentru ca nu am . . . timp sa fac prajituri, voi manca un chips. cineva sa imi mute postul tv. cineva sa alunge pasarile de la geam, ma deranjeaza cu fericirea lor. si pentru ca nu am de unde culege fructe, ma multumesc cu niste prune uscate. cineva sa sune la spital, sufar de astm de briza, am nevoie de aer sara

intoarcere la vechea meserie

am lipsit mai mult decat mi-as fi putut inchipui vreodata, dar acum, am parte de o vacanta binemeritata ! mi-am ocupat timpul cu examenul supraultramega de r...t si am neglijat total blogul. important este ca am promovat si ca, incepand de saptamana viitoare, voi putea posta oricand pe blog. va multumesc ca ati ramas cititori fideli ai randurilor mele :) !

-n.

poate daca mi-ar fi placut fulgerul, as fi fost mai luminata. imi place intunericul, imi place sa ma vezi intunecata. sa nu descoperi nimic atunci cand, cu migaleala tu incerci, coastele sa mi le numeri. cum te afunzi in povestea mea abrupta si te lasi purtat de speranta unui deznodamant, dar el tot intarzie sa mai apara si te prabusesti brusc intr-un abis lipsit de amintiri. cum lasi tu gandul sa-ti tot fuga in paradis si nu-l prinzi de mana, cum printre amintiri de rob se-afunda si idealuri de desert. mi-ar fi placut sa fiu mai luminata, sa te petrec in fiecare seara, prin degete sa te trec si pe buze sa-ti asez iubirea. mi-ar fi placut sa fiu macar o raza in intunecatul tau trecut, macar atat. ce inima ne-ndurata a putut sa-ti ia si ultimul strop de licarire din acest suflet ridicol de nebun ?

locatar

Imagine
imi ploua in gura a mere uscate. imi ploua in ochi a val sarat de mare. imi ploua in urechi a claxon de biciclete si a pescarusi nebuni. imi ploua in creier a margine de lume, a ceata de nepatruns. imi ploua pe degete a alune si frunze din fagi uzi. imi ploua pe talpi a nisip ars si transpirat. imi ploua pe coapse a fiori calzi si piele rece. imi ploua pe pleoape a somn adanc si buze livide. imi ploua de atata timp in casa, mai ales in dormitor, incat mi-am astupat tavanul cu o perna. sunt singurul locuitor din blocul dinspre apus.

universul ghearei

am locuit candva intr-o casa de nebuni. le-am vazut fugarele expresii ale sufletelor lor. praful din urechi, inima uscata, durerea din glas, ceata din creier, focul din piept si pleoapele cazute sunt imagini ce nu iert. presupun ca nu am scapat niciodata din stramtoarea amintirii, caci fiecare somn e doar o reamintire, un cosmar existential din care nu ma pot sustrage. ploaia nu face decat sa-mi accentueze simturile si sa-mi provoace spasme cerebrale.unul dintre oamenii casei se afla acolo de un secol. isi mesteca pijamalele fara intrerupere si-si vedea fantoma pe pereti. ma aflam acolo exact ca un client la bordel. intindeam un ban si primeam cea mai frumoasa curva. poate daca m-as indragosti de o femeie, mi-ar fi de folos.

2

fierbea sangele in mine cand o vedeam cum se freaca de scaunul tapitat si ros in colturi, cautandu-si de treaba prin sertare si aratandu-mi fundul ala gras. barbasu nu iesea cu ochii din ziar vreo doua ore. nu cred ca stia a citi, dar ii placeau imaginile alb-negru, caci le decupa si le punea in rama. nu aveau nicaieri poze cu ei doi. doar poze ce ilustrau locul crimei unei curve din bordelul de pe bulevardul Beaumarchais. jegul si mirosul de hoit intra pe fereastra lor ingusta. mai iau o placinta si plec. mai privesc inca o data curul ala mare si ies.

nevastasa era o tarfa

masa e plina de pahare cu bere. fumul de tigara pluteste pretutindeni in camera obscura. doar un bec de vreo 30 de volti licareste neintrerupt. geamul e deschis larg, iar sita loveste nevrotic in el. o duhoare de peste mort si alge negre vine de afara. se aud glasuri de pescarusi pe marea pustie. valurile aduc marunte aluviuni pe malul incarcat de scoici. la orizont se vede cerul negru, parca stand sa explodeze. o nota de violenta pudica ii stapanesti pe cei asezati la masa. sunt intr-o semi-reverie ce-mi permite sa iau parte la acest spectacol de suflete amatoare si care totusi imi da voie sa raman distant. sunt destul de prost ca raman  in casa. imi iau pelerina si ies in graba pe usa. sufletul tipa dupa cativa vapori sarati de apa, iar ochii sclipesc cu stupoare la spuma murdara ce ineaca nisipul negru. zeci de pasi raman in spatele meu, urme de talpi care nu par a fi ale pantofilor mei. pantofi cumparati de la un nene cu care m-am tocmit la suma de 30 de lei. cerea 90 de le

4 ani de idei albe

Imagine
am mai incheiat un capitol si anume . . .  liceul. azi am avut gala de absolvire si pot sa fac o apreciere : a fost superb ! am crezut ca va fi usor si ca voi putea trece foarte repede peste momentul asta. realitatea insa mi-a infirmat acest lucru. iti doresti sa termini cat mai repede cu totul, vrei sa fugi din orasul de bastina, vrei sa cunosti oameni noi si sa devii student, dar faptul ca nu vei mai fii langa oamenii cu care ai petrecut 4 ani si in special langa profesorii dragi, te determina sa rupi o bucatica din marea amintirilor si s-o lasi aviz pe tocul de la intrare in clasa : am iubit romana, mi-a placut istoria si am urat al dracului de mult momentul cand s-au incheiat toate acestea. ma bucur mult pentru ca am fost apreciata si pentru activitatea mea extrascolara, literatura. va las mai jos o poza :">. hai fie 2. nu am mai multe .:)) astept sa imi povestiti, cei care au absolvit anul acesta liceul, cum a fost la voi :x

umanitate otravita

o bere blonda pusa la rece, un scaun pe-o terasa si-o foita rulata cu tutun. a doua mea buna prietena este ploaia. de fapt, prima prietena a mea, in general, este apa. nu stiu inota, dar iubesc apa. iesitul pe strazi in noptile calde de primavara au devenit un tipar pentru mine. simt cum racoarea de la 4 imi atinge degetele si cum parul se lasa agasat de umezeala. mai sunt masinile zgomotoase ce gonesc pe bulevard ca niste stafii. blocurile inalte, innegrite de fumul tevilor de esapament si teii inalti, inverziti, sunt tot ce ma leaga de mediul citadin. imbecili si imbecile, cam asa ii vad din coltul meu. creierul lor se scurge domol spre canalul colector. la marginea lui, se afla un cerber sortand prostia acestora in 3 parti, in functie de farmecul sau : sifonata, iremediabila si de netratat. pe scurt, ii trimit pe toti in ce-a de a doua grupa. as vrea sa ma duc intr-o camera cu tavan deschis, sa petrec un ceas sau doua...

ieri acolo, azi aici.

daca weekendul trecut  ma plimbam pe bulevarde prin capitala, astazi inspir aerul sarat al marii. si stiu ca perioada asta este atat de incarcata, cu bacul, cu admiterea, dar nu pot refuza plimbarile nocturne, noptile albe, gandurile nebune. mersul cu trenul, cititul unei carti cu un fir narativ mult mai deosebit decat cel al operelor literare impuse si apusul de soare prins la malul apei inspumate, reprezinta apogeul clipei atat de vie traita de sufletul meu. maine va voi povesti mai multe, pana atunci, in ultimile ore ramase din noapte, va doresc un somn usor...

am punctat

adun de atata timp prostia intr-un bol. e singurul lucru pe care pot sa-l spun clar : am o zi libera pe saptamana, din care 3 sunt pierdute. stau culcata cu picioarele desculte in nisip. am o zi libera si toate trei pierdute. privesc acest cosmos aducator de fericire. pe dracu. intr-adevar superb, stele, nori, luna, vant, aer rece, miros de papadie si gust amar de bere. gandurile mele sunt mai valoroase totdeauna cand imi vin departe de masina de scris.

trecător prin glas

Imagine
ce îi rezervă viaţa unui trecător ? decât momentele prea simple pentru oamenii nevăzători. îi dă apusul pe malurile apelor, îi dă adieri reci la vârful unui munte, îi dă speranţa unei zile mai bune şi iubirea unui om. cu ce-o să-nceapă viaţa a-mi oferi daca de mâine-mi schimb statutul de om plictisitor ? o rog să lase la urmă iubirea. am un alt dor . . .

colţ de marţi

Imagine
uneori nu-mi rămâne decât clipa amintirii după ce mă trezesc în dimineţile târzii. şi parcă patul e mai plin când am o pernă- măcar una. şi parcă e mai cald când îmi simt mâna sub pieptul învelit. şi mi-e pustie inima când setea de visare s-a aprins. picioarele sunt reci, transpirate şi-şi caută culcuş. tavanul e şi mai alb când privesc la el întruna şi parcă licurici se zbat în lumină a murit sau n-a murit ? - sufletul de soare şi sare sare de la lacrimile dimineţii. ce-am păţit, ce mă frământă de-mi stă întreg sufletul pe-un ac ?

o zi, două zile, trei . ..

vine vine o scurtă vacanţă de câteva zile cu ocazia zilei  obişnuite de 1 Mai. voi ce faceţi atunci ? la mine plouă  . . . of.

bătălia luminilor în cap

şi cobor de pe un deal îngust şi prăfuit, cobor la malul nepătruns, virgin, al Dunării ce se îneacă în lumina astrului diurn. lucirea apei îmi îngroapă orice formă de alienare, îmi aşază liniştea în suflet şi îmi mângâie uşor pielea mâinii subţire. recele fior ce se aşterne pe tot trupul îl descompune-n hrană pentru peşti şi sunt fericită chiar, ca măcar o unghie, să potolească foamea unui banc de peşti. părul lung atât de negru se risipeşte odată cu fiecare val, care loveşte violent în pietrişul malului. şi plopi cântă în neştire despre a mea murire, cântă şi îi aud, săracii, cum se scutură în bătaia vântului nebun. păsări au să roiască ca turbatele în jurul malului dinspre apus. de ce e apa atât de tulbure şi simt noroi pe esofag ? simt cum resturi uscate de frunze îmi ajung în stomac. primăvară cu al ei delir profund  . . .

o îmbrăţişare de gânduri

îi priveam cutele stridente ale pielii aflate sub povara vârstei, îi priveam buzele crăpate de vântul nebun de-afară, îi priveam, în fine, întreg chipul blând şi nu mă puteam gândi decât la fericitele şi puţinile momente de bucurie din viaţa sa şi la mulţimea necazurilor la care îi fusese supusă inima. totuşi păstra, in pofida greului năucitor, calmitatea în glasul său profund şi strălucirea ochilor căprui, care, dacă ar fi fost altcineva, s-ar transforma în gol, absenţă şi răutate sufocantă. îmi amintesc fiecare gest pe care-l făcea atunci când îmi vorbea despre animale, cum vorbea de iepure şi sărea ca ars din scaunul tapiţat şi ros de timp şi ţopăia pueril pe duşumeaua zgomotoasă. la vârsta lui, bătrânii se plâng de dureri groaznice, însă el, se bucura de fiecare moment pentru a-l elibera pe tânărul firav şi rebel totodată de acum 35 de ani.

acasa

am ajuns in cele din urma in fata monitorului de pe biroul de acasa. nu inteleg de ce, drumul la intors, desi acelasi, dureaza mai putin intotdeauna:)). nu pricep  . .

ziua 4 de vacanta

a rasarit si soarele in dimineata asta, deci e o zi superba si mi-am mai prelungit " concediul" de odihna cu inca o zi. parca nu as mai pleca cand stiu ca acasa ma asteapta rutina existentei mele atat de apasatoare si parca tot ce mi-as dori acum e sa lenevesc zilnic cocotata in mijlocul patului, cu multe perne si infofolita intr-o patura pufoasa, sa rontai o ciocolata si sa beau un pahar de "bubble water".

nostalgia serii

lumina galbuie a becului si paharul rece de bere, vorba calda si povestile prelungite ale oamenilor, ploaia interminabila de afara care a ucis violent orice raza, ma tin captivata in bucataria ingusta, puternic mobilata si slab aerisita, in care duhneste a scrumbie coapta si drob incins. mirosul tutunului la bucata, rulat in foite subtiri si scrumierele pline de oase si scrum si coji de lamaie, s-a impregnat in haine. recele aerului si iz de pamant ud imi apasa usor narile. o lalea sta vestejita in coltul mesei intr-o cana mica de lut, vopsita in verde.  verde e mobila intreaga, verde e mugurul copacului de-afara, galben e tavanul de atata fum, galbena e luna care nu se arata, rosii ii sunt buzele atat de fragede, rosii sunt oualele vopsite ce stau nemancate. sfecla visinie si cu a ei savoare, mi-a imbibat papilele de azi-dimineata. sper ca ati petrecut aceasta prima zi de Paste in liniste si pace impreuna cu cei dragi si Hristos a Inviat !

bucuria momentului

in toata zarva de astazi, cu toate pregatirile, am apucat acum, cu cateva clipe inainte de a pleca la biserica, sa va scriu si sa va urez cu drag un Paste Fericit, momente frumoase si placute alaturi de cei dragi voua, familie, prieteni. va multumesc tuturor celor care mi-ati urat cu atata caldura sa ma bucur de fiecare moment. apreciez din inima gestul vostru si pot spune ca sunteti singurii care mi-ati urat asta. ne auzim maine, dupa ce vom ciocni un ou rosu si vom bea un pahar de vin si fripturicaaa ... Paste Fericit tuturor !

o zi cu soare

stiu ca am zis ca nu voi avea internet, dar intamplarea face ca am gasit un stick. sunt bucuroasa ca va pot ura un Paste Fericit atunci cand va fi momentul si nu anticipat. sunt intr-o zona a Baraganului, unde e foaaaaarte cald spre bucuria mea, soare cat cuprinde orizontul. ma mentin deocamdata cu mancare de post, ciorba de stevie :)) spre disperarea simturilor mele olfactive care detecteaza numai miros de cozonaci, sarmalute si tot felul de alte preparate. sper ca va bucurati de zilele acestea ale vacantei si ma bucur sa aud ca unii dintre voi v-ati deconectat de infernul cotidian si sunteti alaturi de familie. ma duc sa ma plimb prin oras si am sa va mai povestesc, caci voi profita la maxim de aceasta zi calduroasa pentru care am tanjit atat de mult .

conversaţie

adevărul e că vacanţa asta se duce mai repede decât a venit.  voiam să vă întreb ce anume veţi face voi weekendul acesta. zilele astea au fost atât de pline pentru mine, încât, oricât mi-aş dori să fiu la zi cu postarea, nu reuşesc. am să plec vineri pentru câteva zile într-un loc unde nu voi avea internet, dar nu-i nimic, vă povestesc după aceea ce am făcut :) aştept să citesc despre planurile voastre !

60 de file

Imagine
clipesc de câteva ori şi simt cum lucrurile din jurul meu se scufundă. ceasul îşi pierde menirea, timpul nu mai răbdare cu el. pereţii se cutremură la auzul bătăile inimii nebune, iar rafturile, cândva curate, sunt prăfuite acum. filă cu filă se desprind de ultima carte citită: viaţă. ce mitocănie, cum să numeşti o carte după o asemenea animaţie ? ce scrie în ea este o porcărie, este un rahat de litere ale căror sens nu îl deduc. adunate pe un rând de cârpă putrezită, stau şi-ngână unui visător despre efectele iubirii şi cât de nocivă este ea. eşti un dobitoc, aş spune, să crezi că iubirea te va afecta cu ceva. cum să fie ea nocivă, când tot ce e mai drag pe astă lume s-a fondat prin ea. şi cum să crezi că nu e totul, că îţi transformă spiritul în cenuşă, că ucide frumuseţea trupului, când prin ea te simţi ocean de flori pe-un câmp uscat şi stins. vreau să modific titlul fiecărui capitol al acestei cărţi, vreau să ofer sens fiecărui rând, să aduc speranţa şi nu printr-un gest nebu

nu despre asta este vorba

viaţa îmi e atât de pustie uneori, atât de tandră câteodată şi fără sens adesea. mă asigur mereu că mi-am găsit locul potrivit, dar când să mă aşez, mi se spune că nu am voie acolo, că e rezervat pentru altcineva . . . îmi cer scuze şi mă ridic, fac doi-trei paşi şi găsesc un scaun gol. mă aşez, dar trei minute mai târziu sunt deranjată. îmi iau geanta în mâna stângă şi plec. îmi cântăresc fiecare pas, îl adun cu cei de dinainte, îmi măsor orizontul şi îi supraveghez pe oameni. aş da orice să mă aşez pe-o bancă la umbra unui tei. mă asigur în continuare că merg pe drumul corect. mă asigur mă asigur mă asigur pentru tot  . .. şi până la urmă, nu pentru asta e viaţa? (nu) să te asiguri pentru tot ce are să vină, pentru ziua în care, poate, ai să găseşti un scaun, doar al tău . . .

tic tac

Imagine
am pierdut şi ultimul gram de noroc. cât de năuc, cât de pustie mi-e privirea şi cum nimic nu mi se întâmplă, aştept zadarnic parcă, iubirea. cui nenorocit să i se arate, cui să-i străpungă inima şi să i-o împartă, dacă nimeni nu te vede, toţi te ocolesc şi rămâi ca pomul fără roade în vârtejul de noroi ? oamenii mi-au spulberat feeria, mi-au alungat şi dragostea ultimă ce-o purtam amândoi. mi-au rupt fiecare gând şi înfundat fiecare glas. mi-au închis clipele bucuriei într-un ceas. şi el de atunci se plimbă în buzunarele străinilor şi ticăie înfundat, neîncetat. ar cine să-l audă, când toţi sunt grăbiţi  şi fug fără sfială ?

lipsa trupului

Imagine
adu-mi ceva pentru a-mi astupa golul apăsător care mă cuprinde. dă foc cerului gri şi strânge-i cenuşa plumburie, adu-mi-o mie. toarn-o toată în apa bălţii argintie, amestec-o bine şi dă-mi a bea întruna, în mine gol să nu mai fie. şi ce tristeţe este aceea, ce din tine un damnat transformă şi nici apa mării, nici spiritul ei nu-i vin de hac durerii ce-o porţi neîncetat cu tine. mi-am rupt fiecare colţ al pielii şi am trimis scrisori la muze, să-mi dea ele frumuseţea, poate cu ea voi umple spaţiul ce mă macină. a fost zadarnic iară, căci nici ele, nici Cel de Sus nu îmi poate dărui iubirea, ci un sărac al poftelor trupeşti care-mi ignoră agonia. mi-am rupt fiecare fir de păr al capului şi-am legat de el pustiile dorinţe, le-am trimis la zei, speram să mă scape de toate suferinţele, dar ei mi-au accentuat durerea sufletească prin pofta lor de sclavi telurici. mi-au luat trupul şi mi l-au împărţit în patru : una soarelui apus, una răsăritului, alta lunii şi alta infernului. şi de atu

continuare9

freamatul celor mai dulci glasuri . . . dar el stie sa se prefaca cel mai bine atunci cand e vorba de sentimente, sa se fuduleasca cu o maretie falsa, sa se arate demn in cuvinte si sa-si dea aere. egoismul lui a macinat frumusetea sufletele lor pure, inocenta le-a fost stirbita. vulgaritatea inimii lui  a facut din cucerirea lor un viciu.

continuare8- un miez de gand

erau acele femei care trec prin Paris ca niste funigei prin aer, fara sa stii de unde vin si unde se duc, astazi regine, maine roabe. printre rasete nevinovate si rautati pretentioase, pareau a fi nestiutoare, zapacite, molfaind cu dispret prajituri cu ananas. femei cuminti pe naiba, sunt fermecatoare, inzestrare cu o inteligenta sclipitoare si c-o frumusete izbitoare. impresioneaza prin al lor sarm. si cand te gandesti c-am iubit pe amandoua ...

continuare7

Imagine
... ai să vezi în mulţime un ochi scânteietor care face să pălească soarele, să fii emoţionată de o întârziere, să-ţi vină să ucizi un om stingheritor care îţi fură una dintre clipele acelea rare în care fericirea pâlpâie în cele mai mici vinişoare. faţa Elenei era acoperită de lacrimi. într-o singură clipă, el a aruncat în sufletul ei mai mulţi cărbuni aprinşi decât au stins lacrimile ei . . .

continuare6

Imagine
... au venit din văzduh, în lumea năzuinţelor, suferind de amărăciunile vieţii, zburând pe aripile uriaşelor mele  plăceri, desfăşurându-se pe un teatru vast. dragele mele, adesea trebuie să vă lăsaţi cuprinse ca un ocean întreg în inima mea, aşa cum staţi voi două, pe canapeaua Eugeniei, în faţa focului. şi cu toate astea, ce fericire să ai ? în fiecare minut e câte un interes nesfârşit care multiplică şi întinde fibrele inimii, să nu fiţi rece faţă de nimic, să vă simţiţi viaţa legată de o plimbare în care  . . .

continuare5

într-o seară, la ora unsprezece şi jumătate, într-una dintre casele cele mai frumoase din strada Eliade, două femei şedeau pe-o canapea de catifea. ochii albaştri ai Eugeniei, ochii negri ai Elenei aveau o expresie de nepăsare naivă, de mirare neprefăcută, exprimată de chipul nelămurit în care le plutea privirea. umerii lor cam slabi aveau să prindă forme mai târziu. sânii lor atât de mult timp acoperiţi, uluiră privirea prin desăvârşirea lor. femei ca ele au îndurat plictiselile unor vieţi şerbede, fără culoare. ar trebui să cunoască fericirea pe care o încerci simţind că întreaga ta viaţă e a altuia, îmbrăţişând emoţiile nesfârşite ale unui suflet de poet, trăind îndoit : el s-a apucat să scrie despre soarta a două femei. femei pe care le-a avut cândva. s-a hotărât ca să facă cumva, pentru ca ele să se întâlnească.

cromatică

Imagine
îmi place mov când e primăvară. şi albastrul vara. îmi place negru când e înnorat afară şi pasionalul roşu când e zi caldă îmi place verdele din ochiul tău îmi place galbenul ce-l înconjoară şi griul de pe chipul tău când e o ploaie interminabilă.

continuare4

Imagine
cum să facă să scape de imaginea ei ? oriunde se întorcea nu întâlnea altceva decât amintirile cu ea. ele îl acopereau, se prindeau de el, i se aşezau pe buze, ochi, în urechi, în minte, între gânduri şi cuvinte. nu mai putea merge fără să lovească o amintire, fără să o facă să tresară, să-l doară, să-l urmărească. amintirile i se cuibăreau ca şerpii în inimă, remuşcările erau venin pentru suflet. cum putea să nu mai trăiască într-un continuu refugiu ? şi mai ales, cum avea s-o uite pe ea, ea care i-a fost atât de dragă ?

continuare3

Imagine
serios, real, privea marea ca un marinar. cine ar putea-o înţelege mai bine dacă nu acela care s-a plimbat pe ea, care luni de zile a privit doar întinderea albastră şi acalmia valurilor . . . el era omul care nu s-ar fi despărţit de ape, decât odată cu viaţa. şi îi era atât de greu să se întoarcă la vechile trăiri, să se întoarcă la singurătate, iar pe chipu-i nedumerit plutea o gravă tristeţe. îşi auzea gâfâitul propriei răsuflări. sub aparenţele calme, plănuia să scape de raţiune, căci altfel, viitorul i s-ar fi încheiat tot cu trecutul.

continuare2

Imagine
nu era ateu, de fapt, el nu credea în nimic, dar nu era forma aceea de ateism de a respinge credinţa creştină. nu credea în nimic, în soare, în aer, în univers, în ape, mări, oceane. era rupt de orice crez. curând aflase ce este fericirea, dar tot la fel de repede şi-a pierdut şi încrederea în simţurile sale. socotise că nu era adevărat ceea ce şi-a construit în realitatea minţii, raţiunea sa s-a dovedit a fi nefolositoare, lăsase loc valului de sentimente. ce greşeală ! îşi spunea. avea de gând să îşi schimbe viaţa.

continuare1

Imagine
îi place chimia, botanica, psihologia. e un tânăr înzestrat cu simţul umorului, îi place să vorbească în enigme, să bea din când în când câte un pahar de coniac. îi cunosc toate replicile, ştiam că e sortit să sufere în viaţă din cauza firii sale modeste, calme, libere. uneori, privirea i se debranşa de lume, de peisaj şi era cuprins în revolta metafizică. se revolta împotriva condiţiei sale şi a întregii creaţii. îl sfida până şi pe Dumnezeu, spunând că singura scuză a Sa e că nu există.

continuare

Imagine
revin la tratatul despre om al marii. nu va inchipuiti ca avea forta, traia in ape tulburi pana atunci, iar ca drept o condamnare, a fost trimis pe al marii fund. si nu intelegea saracul, ce e cu el, ce i se-ntampla. se ruga la bunul soare, se ruga sa ii raspunda. avea vreo optsprezece ani si purta o vesta scurta. strabatea orasu-n lung si-n lat, cu buzele rasfrante, semn al meditatiei pline de raspundere. n-avea habar ce o sa i se-ntample ...

maine voi avea raspuns

Imagine
nu stiu precis, dar majoritatea timpului mi-l omor cu lucruri inutile : texte ambiguu, carti proaste, filme slabe si ceai verde. imi vine in minte silueta unui barbat inalt, aflat pe fundul marii. oare cum e sa locuiesti la zeci de mii de metrii sub apa ? maine poate voi afla raspunsul.

gand sarat

Imagine
mi-e dor de marea goala si straina, mi-e dor de valul ce-o strabate si ganduri mii imi ucid glasul, iar trupul tot va fi cuprins de-o teama nejustificata. mi-e greu sa-mi iert pacatul, mi-e greu sa cred c-am sa ma vindec, e fara inteles finalul, care are  curand sa vina.

oftat

Imagine
se duc zilele precum nebunele dupa feciori. si trec si anii cu minutele lor cu tot, ii iau pe muritorii cei flamanzi si-i trimit spre-o alta dimensiune. o faima fara pret mi-a dobandit cenusa, iar idealul merita un acelasi mormant.

infam

Imagine
nu era nebun, nu era bolnav, avea doar o durere care s-a prelungit la nesfarsit.. si cum vechile rani redeschid mereu poarta infernului, s-a lasat purtat de fantastica clipa, iar sufletu-i mergea fara graba, lovind cu putere in peretii iadului. s-a oprit. ii era frica, iar in adancul privirii sale se observa o flacara vie, rosiatica, intensa. fiori reci strabateau corpul sau. acea experienta i-a violat inocenta, a distrus tot ce e era mai frumos si angelic la el, i-a conferit o imagine de nenorocit. acest nemernic care a profitat de sufletul ei ingenuu si pur.

pauza pauza pauza

Imagine
cine nu are nevoie de asta ? oh :-l

infernul e înlăuntrul meu

Imagine
" vântul rece împrăştia ploaia măruntă şuierând pe lângă felinare, picăturile străluceau ca nişte fulgere scânteietoare. am ieşit în strada pustie. încotro s-o apuc ? " inima îmi spune înainte, picioarele o contrazic. sufletul îmi spune stângă, trupul tot îmi e înţepenit. gura-mi e atât de împietrită, încât sunete se sinucid înlăuntrul meu. ochii-mi sunt prizonieri ai oglinzii de mister, spiritul tot mi-e efemer. grădina mea, cândva curată, astăzi e pustie, îngropată, în mormanele  de gânduri moarte. cândva pierdut în universul de cultură, de sentimente, de sublimul iubirii pure, astăzi îmi înec destinul în universul rece, ostil al sălbăticiei, în stare brută. viaţa mea e când desfrâu, când fericire, când vexat sunt iară, când stele se nasc în al meu suflet, când chemarea ei e profundă, atunci, departe de a fi om, îmi jertfesc şi sufletul de muritor. să ard precum ereticul, să fiu spânzurat precum un hoţ, doar luaţi-mi viaţa-ntreagă şi lăsaţi-mă să mor.

contaminare

Imagine
ironia ta neiertătoare şi totodată caldă mi-a lipsit. nutrind după bucuria de a te avea precum odată,  răgaz inimii i-am dat şi am umplut golul lăsat cu nopţi de iarnă pustii, cu gânduri ce-mi distrug vitalitatea. în orice clipă sunt cuprins într-un joc melancolic al imaginaţiei lascive. orice durere, orice impuls nutreteşte în mine o abstinenţă împotriva tentaţiei. trupul ei e de nedescris. m-a lăsat sărac, să sufăr, iar chinul îl simt până în ultima fibră a inimii. sălbăticirea vieţii mele  e de necuprins, excentrică şi de neînvins. apariţia nevrozei mi-e măsurata-n secunde. am să mă reintegrez în ceea ce voi numiţi abis, iar pentru alţii, universul neatins.

febr.

Imagine

Lola te inspira

Imagine
LOLA  este  fashion. Tu de ce n-ai fi ? Intra pe  LOLA fashion   si inspira-te ! :)

Introducere : " sunt obraznică şi sunt mândră de asta "

Rugăciune : " dă-mi serenitatea de a accepta faptul că să fii singură nu e întotdeauna rău, curajul de a realiza că, uneori, căutarea Bărbatului Ideal poate tripla lista foştilor şi înţelepciunea de a şti că, deşi lista foştilor se triplează, nu sunt o vulgară.  Doar ghinionistă. " Rugăciune : " dă-mi serenitatea necesară pentru a nu purta niciodată şosete pop- chiar dacă sunt pe sub cizme şi oamenii nu le pot vedea, curajul de a realiza că am celulită şi trebuie să mă îmbrac în consecinţă şi înţelepciunea de a nu cumpăra niciodată haine cu o mărime mai mică, chiar dacă sunt la reducere şi chiar dacă voi începe dieta aia curând. " Rugaciune : " dă-mi serenitatea să nu devin deprimată la gândul că o să apar în public în costum de baie, curajul de a agăţa cel mai arătos bărbat de pe plajă şi înţelepciunea de a şti că, deşi am celulită, sunt tot o zeiţă " - Ghidul fetelor obraznice :x

ce gust ar avea gura unei fete tinere ?

Imagine
ies pe poartă. afară plouă iar bărbaţii înghesuiţi fac loc doamnelor cu umbrele lor grozav de mari. unii mergeau cu paşi lenţi, alţii galopau precum nebunii, fugăriţi de vreo nălucă. un tânăr ţinea în mâna dreaptă o sacoşă iar în cealaltă un buchet mărunt de flori plouate. din când în când treceau băieţi de vreo 19 ani care fumau. în urma lor rămâneau nori de fum ce se ridicau drept în sus. aplecându-mi capul, am plecat spre trecere. oameni calmi, aşteptau şi ei unul lângă altul. priveau în tăcere magazinele, maşinile, gropile. pe celălalt trotuar aştepta o femeie subţirică, brunetă, a cărei privire o făcea să pară indiferentă, observând doar ploaia. cu un contur al dermatografului atât de perfect ! cu ochi ce-mi descheia pardesiul, cu buze ce-mi alunga orice mâhnire, iar fruntea-i atât de curată! parcă n-am minte de când am zărit-o, parcă trupul mi-e rece, încă foarte rece. speranţa ploii azi îmi stârneşte bucuria şi ţopăi de mai multe ori, aşteptând, privind la cer cu ochii mari,

red lips

Imagine
buze groase, moi şi de un roşu aprins. ce poate fi mai senzual ?

bineinteles

Imagine
:))

neputinţă prelungită

Imagine
să-mi recunosc ruşinea, s-o condamn.  s-o fac publică pe nebuna cu creierul de-un gram. să nu-i mai accept nelegiuirea şi să-i dezvolt fericirea. "nu" afirmă existenţa unei frontiere.  să nu, să nu, să nu . . . . reiau. ce-mi îngăduie proasta creştere să-ndrug. păcatul, e ca şi făcut. am avut ceva de spus şi parcă toate gândurile s-au scurs. ce aveam de gând să zic, nelegiuit ori nu, s-a dus. am ascuns gând după gând iar valul admiraţiei de sine m-a atras către apus. revolta-n mine iar s-a stins, am căzut în necuprins. am închis uşa din mine iar dorinţa de a nega că am făcut-o îmi macină trupul iar mintea mi-o ucide. să mă ia naiba de nebună, am să spun de acum tot ce-mi e permis şi interzis. 15 ian-162 de ani de la naşterea poetului preferat, M. Eminescu.