Podul


Bridge from Ting on Vimeo.
Morala din spatele filmuletului e pe cat se poate de vizibila. Orgoliul, demnitatea, dezacordurile dintre noi nu ne ajuta niciodata, nici macar sa traversam un pod . . .

etc

orice om este o carte, iar pentru mine, firul vietii sale e alfabetul . . . am ajuns abia la C. si n-are sa se opreasca .. nu curand.

bck

că nu am fost pe aici, e adevărat. dar nu, nu m-am ocupat cu fleacuri, n-am pierdut nimic şi nici n-am, cum să . . . am revenit, în fine.
pentru cât timp ?
cât o mărturisire  . . .

râsul

râsul femeii este un reflex al cerului se zice, dar al tău iubite, ce poate fi ? căci de nu poţi fi zeu aici pe pământ, pentru mine eşti idol. şi câte sentimente trăite . . liniştea inimii îmi oferă calmul feţei. dar tu, iubite, ce trebuie să-ţi conţină inima de eşti totul într-un zâmbet ? şi ce chip, ce splendoare . . .

A iubi def.

a iubi o fiinţă înseamnă a o face transparentă, a iubi înseamnă a trăi în văzul meu, de n-ar iubi nimeni pe Pământ, Soarele s-ar stinge şi nimic n-ar mai cunoaşte lumina sa. a iubi e înţelegere, e stare sublimă, e frumosul absolut, întruchipat pe-o muzică divină.
iubirea face sufletul să ardă până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului ... 


ţărmul

" simt cum înlăuntrul meu amintiri vechi continuă să lucreze ca apa care şiroieşte din tavanul peşterilor calcaroase, mă modelează şi mă schimbă fără ştirea mea. sunt destule lucruri pe care aş vrea să le uit. ştiu că între amintiri nu voi fi niciodată pe deplin fericit. tot ce se pierde în largul mării mă ajută să mă definesc. ţărmul este nu numai limita, ci şi singura speranţă a mării atunci când rătăceşti . . . dar acum mie, îmi e doar un bun prieten. "

armonie e-n toate

armonie e în fiecare glas al gurii ce-mi stă-n faţă
armonie e-n iubire pentru suflet, al meu şi al celui aproape
armonie e-n cuvinte care se tot scriu de-a lungul miilor de ani
armonie e-n iubirea celui ce o primeşte şi ce-l ce-o dăruieşte
găseşti tu oare, în toate de mai sus, această armonie în zilele tale ?
şi de nu, nu-i nimic pierdut, decât treapta ce-ţi urcă sufletul tot mai sus
şi fericita ta viaţă.
de ai fi preţuit-o şi pe asta . . .

la ce bun . . .

şi uneori nici ideea nu mă mai cuprinde şi cad într-un abis
nici nervul minţii nu mai mişcă, la ce bun universul necuprins ?
la ce bun toate acestea, ape, munţi, dealuri înalte
dacă mintea nu-mi e odihnită, şi sufletul  răscolit c-un stil aparte ?

Destin unic

unora destinul nu le mai propune nimic, unora, destinul le e doar soartă şi altceva nimic . . .  trăiesc pentru a lor viaţă, mâncând pentru a trăi, stând pentru odihnă şi altceva nimic  . . .
ce nu văd eu e traversarea sufletului dincolo de podul pământesc pe cel ceresc; şi ce blesteme se abat pe-a lor coroană şi suflete se vor pierde-n sclipiri, iubirea, admiraţia, elanul vieţii necuprins, toate au să piară; şi la ce bun un destin dacă nu să lupţi împotriva lui, să-l întreţii viu ca pe spiritu-ţi de foc, să-l iei şi să-l învârţi în tainele iubirii, în ale amăgirii, să dai iubirea altuia, n-o ţine pentru tine.
la ce bun un destin, dacă nu îl faci unic ?

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi