Miercuri, ziua 2

Imagine
Ora 09:45. Mă trezește cățelul. Iubitul dormea lipit de mine, cu mâna lui stângă, alunecată de azi-noapte pe sânul meu. Îi place să mă țină în brațe, să se încolăcească în jurul meu și să mă protejeze. Îmi arată dragostea pe care mi-o poartă.
M-am trezit înaintea lui, cu pofta nebună și trupească de a-i demonstra câtă dragoste îi port. M-am ridicat domol din pat, mi-am încălțat papucii și i-am dat drumul la cățel afară, în curte. M-am întors în dormitor, pe holul lung, ca o pisică neagră. L-am surprins, zâmbind la el, de sub pătură.
-         - Bună dimineața, pulă ! O simt. Frumoasă și irezistibilă erecție. M-am jucat puțin, i-am luat-o cu buzele, ușor cu limba, apoi i-am sărutat-o zgomotos. Știam că-i voi fi plăcută toată ziua. Că nu se va mai putea enerva pe mine. Că mă iubea și mă dorea cu fiecare dimineață mai mult decât în precedenta. Se îndrăgostea de mine pentru că îi pregăteam cel mai sănătos mic-dejun, iar eu mă îndrăgosteam de el.
-Lasă-mă să-ți sărut păsărica, împărăteasă.…

irosire e aşteptarea

din aşteptare  în aşteptare, spune Epicur, ne irosim viaţa şi murim degeaba.
viaţa-mi proprie nu mi-a fost nici ocară nici sihăstrie, mi-a fost uşoară iar când a fost lipsită de echilibru, eram doar un copil. acum, tot ce mi-am dorit prin vis sau în timp real, mi-e uşor de realizat. vreau să zbor, voi zbura, libertatea îmi oferă acest lucru, dar capacitatea mi-o limitează ( dorinţa ). sunt om iar oamenii sunt limitaţi, în gândire, în cunoaştere, în iubire.
de ce să aştepţi să iubeşti mult când poţi iubi puţin şi cu toată tăria ?
de ce să-mi piară inima de durerea aşteptării când eu pot s-o fac să tresară ?
de ce să aştept răspunsuri la aceste întrebări, când pot pleca deja în căutarea lor ?


Comentarii

£avi H. a spus…
Ai primit un mic premiu aici:
http://lavii-osperanta.blogspot.com/2011/12/cand-esti-singur.html
sper sa-ti placa >:D<
iluzie a spus…
asteptam in speranta de a gasi fericirea... asteptam raspunsuri fara sa pornim in cautarea lor...
adevarul trist :( ne irosim timpul degeaba
Alexia a spus…
asa e...ajungi sa te plictisesti de viata..totul e la fel...astepti...astepti, si iar astepti...de unde atata optimism? nu sunt asa optimista ca tine.
adelici a spus…
Răspunsul e simplu: aşteptăm ceva anume. Ne e greu să renunţăm la un vis pe care l-am avut o viaţă întreagă. :)
Mademoiselle a spus…
nu-mi place să aştept nimic pentru că în acele clipe inima îmi e înjunghiată de milioane de ori de cuţite temătoare . Şi dacă rezultatul nu e cel aşteptat ,doare rău
Lexii a spus…
Cel mai e greu e sa renuntti la un vis ce a ajuns sa iti atinga sufletul.
Nymphetamine a spus…
calatorie placuta si productiva inc autarea raspunsurilor

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte