Adio-ul

Imagine
Ce pot să-ţi dau eu ?
Un trup arzând de viu 
O minte nebună, febrilă
Ochi ce dau de înţeles diafana lumină 

Unde voi ajunge prin lunga dibuire a sufletului-ţi şovăielnic ? Mă întreb . . . sunt prea aproape, prea de murire? Ţi-e sufletul în floare  ori ţi-e dor de înflăcărata-mbrăţişare ?
Pretinzi că-mi ştii de frică, tu pui de cerşetoare, odată negând, taina dispare. 

Când stele se lovesc pe cer, în mintea ta se întâmplă un măcel. Tâmplele nu-ţi mai rezistă, mâini şi buze se strivesc de-al robiei tău trecut.
Eşti obosit, şi-al tău trup ce din lacrimă născut, devine acum totul ceţuri sfâşiate de vânt. Te credeam a mea eternă iubire, a mea vastă plutire. 

Te-ai dovedit, ca într-o geană, una câte una căzând, purtând lespezile negre amintiri, să fii cel care sensibilul meu suflet mi l-ai nimicit.

Suntem fii Lui, şi tu şi eu . . . nu ştiu care dintre noi a fost mai truditor. Dar gloria se-nalţă şi tu n-ai s-o vezi, eşti prea muşcat de lupte ale sânului femeiesc. Privirea-ţi va fi albă, pielea străb…

în ce constă F. ?

eu cred că lucrurile simple mă fac fericită.
cum dovedesc asta ? ei bine, nu suficient cât să vă convingă, dar destul cât să nu pară a fi o afirmaţie banală.
primul lucru care-mi fulgeră mintea sunt florile. florile, dragii mei, sunt speciale.a dispreţui florile înseamnă a-l jigni pe Dumnezeu după vorbele lui Dumas.
iubirea. ei bine iubirea, nu-i de ajuns să priveşti cuvântul, trebuie s-o trăieşte pe pielea ta, cum îţi roade pieptul. fotografie ? care dragii, cum s-o întruchipez ? creionaţi-i voi unul.

marea. să mai zic ceva ori o ştiţi ? povestea ...

oamenii. deşi ar părea meschin şi totuşi nu sunt reguli, trebuie neapărat să-ţi placă oamenii. trebuie să-i înţelegi, iar ei pe tine.

animalele. o părticică insignifiantă a Universului ştiut, o lume rece pentru unii, o bucurie a vieţii mele.

proza, poemele, literatura. cum altfel fără ele ar putea să respire şi să inspire sufletul ?
anotimpurile, dar toamna . . . toamna e zeiţă pentru mine, e muză, e chipul ce-mi rosteşte un singur cuvânt : ruine.

cât de puţin trăieşte omul şi care-i scopul ? câte poate iubi, un osândit la urma urmei ?

Comentarii

Joanne a spus…
Cat imi place blogul tau!
Ce bine e sa aflu ca mai exista astfel de persoane...
29decembrie a spus…
iar eu ma bucur ca exista persoane,care pe langa injurii si minti inchise, inteleg si apreciaza. multumesc !! >:d<
Maria S. a spus…
Ce frumos.Meritam sa ni se deschida ochii asa.Multi nu stiu ca lucrurile simple cunt cele care conteaza.:)
roscata din vis a spus…
nu sunt importante lucrurile...ci faptul ca tu esti fericita...
£avi H. a spus…
Scopul...
sa iubeasca, sa creda, sa spere, sa ajute, sa simta.

Dar noi nu am fost creati doar pt viata asta monotona, ci pentru vesnicie, pentru cer, asa e adevaratul scop, ceea ce facem aici pe pamant, e doar o lupta, o calatorie pentru a putea ajunge la adevarata destinatie. Esti de acord cu ceea ce zic?
29decembrie a spus…
@ Lavinia H. : cine a gasit pana acum scopul, sensul vietii? . .. e o teorie frumoasa ce ai zis, dar asa sunt alte sute..
Radu a spus…
"anotimpurile, dar toamna . . . toamna e zeiţă pentru mine, e muză, e chipul ce-mi rosteşte un singur cuvânt : ruine."

geniala fraza. Superba postarea. I'm speechless! Felicitari. Mi-ai reamintit lucruri pe care le uitasem.
•Lexa Is Here a spus…
in ce consta fericirea..?hmmm in multe :x:x:xsuperb
adelici a spus…
Numai lucrurile banale ne fac fericiţi. Ele sunt, adesea, extraordinare pentru noi. :)
Denisaaa a spus…
Si pe mine lucrurile simple,banale ma fac fericita,pentru ca pur si simplu apar in viata mea si asta e bine.
Carolina a spus…
intradevar chestiile acestea pe oricine poate face fericit :)
Luli. a spus…
Am lipsit o perioada dup-aici, dar la sfarsit imi pare bine ca regasesc toate maruntisurile ce-mi incalzeau ziua. :)
>D:<
Nymphetamine a spus…
esti un suflet atat de pur...
Roro a spus…
Omul traieste,atata timp cat simte ca traieste.Iubirea este la fel,nelimitata,poti iubi la nesfarsit.Trebuie doar,sa gasesti persoana care sa merite intr-adevar sa fie iubita,de catre tine.Un om cald si sincer,cucerind viata,la fel ca tine.
Ai mare dreptate cu ceea ce ai scris aici. In legatura cu anotimpul toamna, cu animalele, cu oamenii.. cu tot. Cat despre intrebarile de la sfarsit nu-ti pot spune decat ca, cel mai mic ciob din inima unui om simplu poate oferi dragoste cat sa umple cerul cu stele...:) dar nu e nici asa usor si nici nu vor unii...
£avi H. a spus…
da se poate, pentru mine mai mult decat o teorie.
si totusi mereu va exista intrebarea asta...
Irina Constantin a spus…
De acord cu toamna. E o zeita a inspiratiei pentru mine, e marea ideilor!
D i a n a a spus…
frumos ! bravo :*

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte