Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Cine e el oare ?

Fericirea e să nu fii al nimănui, nimeni să nu fie al tău - să trăieşti singur : tu, şi cerul deasupra. Şi cum e mai frumoasă această fericire decât atunci când după nopţile de zbucium, liniştit, te gândeşti acum la ele cu dezgust.
.
.
.

Şi cum trăia el singur, într-a lui colibă, nici ziua plină de lumină nu îl mai trezea. Ziua doarme, noaptea, pare că întunericu-i lumină şi porneşte. În suflet nu-i tresare nimic, decât în cele câteva zile când dragostea îl chinuie. Căci şi pentru el , ca şi pentru noi toţi, dragostea-i un chin. Îi place să vegheze de pe o colină, un sătuc mic cât o grădină. Şi priveşte, a văzut multe :  întâlniri ferite, rugăminţi duioase, îmbrăţişări pătimaşe, despărţiri sfâşietoare, săruturi  pe după uşi. Însă cum privea el cerul, liniştea îl minuna. Nici un frământ ori zbucium sufletul nu îi simţea. Ştia că acolo e Luceafăr, când vine Carul Mare, cum răsare Luna . . .  era un astronom. Şi cum stătea el de sus de-acolo, i se părea că şi el face parte din lumea aceea, că-mprejurul lui se învârtesc toate, tăcute ca şi el. Şi cum se iveau zorii, liniştit se îndrepta spre coliba sa, gândea mulţumit : că n-are nici o îndatorire către nimeni, cum nimeni n-avea către el.
Şi cugeta : Fericirea e să nu fii al nimănui, nimeni să nu fie al tău - să trăieşti singur : tu, şi cerul deasupra.

şi era doar un motan  .

Comentarii

roscata din vis a spus…
pana si pisicile au mai multa minte ca oamenii....
aliz a spus…
mi-a plăcut mult " săruturi după uşi" <3. iar motanul acesta e deosebit. un artist, un filosof, un alt suflet care tânjeşte iubire.
Luli. a spus…
imi trecu mie prin cap ca, pe langa faptul ca am un lapsus gigant cu numele celui cu fericirea,ar fi bine sa nu mai desconsider pisicile.
Pauza De Tigara a spus…
buna asta, sa inteleg ca oamenii se aseamana mult cu animalele..
Danyela a spus…
motan?:))
Foarte tare:)Finalul chiar mi-a placut mult...
,,Şi cugeta : Fericirea e să nu fii al nimănui, nimeni să nu fie al tău - să trăieşti singur : tu, şi cerul deasupra.'':X
Torden a spus…
:) nice story
Rosaline a spus…
cred ca animalele sunt muult mai simple ca noi, iar sentimentele lor sunt cu atat mai pure si mai frumoase, asa cum au fost si pentru noi odata.
Mallynna a spus…
Ca deobicei scrii superb. Bravo >:D<
Nymphetamine a spus…
pacat ca nu-mi plac matzele :))
iubesc alcoolul a spus…
foarte frumos inceputul...
Flyerboy a spus…
:) Frumoasa poveste :X
Jimmi a spus…
nu'i bai ca el e doar un motan, bai e ca noi suntem doar niste oameni...


superba poveste:)
..:: Alyn :) ::.. a spus…
:))))))) foarte tare . like the idea! :D
Denisa a spus…
ce frumos:)
m-ai facut sa zambesc:)
Alexia a spus…
O da ! Si cugetam eu asa...oare eu sunt un motan !!!?? hmm...
Anna. a spus…
ah, sincer, nu ma asteptam sa fie motan .. dar e bine si asa :))

p.s.: minunat blog.
Kiraa. a spus…
mi-a sarit in ochi faptul ca nu era om, si asta doar pentru ceea ce insemna fericirea.
ankhs a spus…
interesanta, imi place :) si finalul e superb... "tu si cerul deasupra"
ochelari de ploaie a spus…
imi plac pisicile descrise, dar nu imi plac oamenii...
Adda a spus…
miau :o3
Frumoasa ideea <3
Jimmi a spus…
de acord cu kira
HnH a spus…
Sper sa ai dreptate.

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe