Astenie

îmi închipui că abisul e-ntre noi,
că doar el e cel ce ne desparte
şi-mi lasă sufletul în nori.

îndoieli mă sfâşie şi port pe umeri doar un singur dor
trupul mi-e negru, putred şi subţire
după ploaia ce-a căzut,
soare n-are să mai vină
iar tu stingi uşor sub lumină.

în iureşul de-afară
n-am să mai cobor.
aud cum bate geana
iar gândurile-mi mor,
se aude orologiul
unei biserici din obor.

e târziu şi-aştern culoare
pe patul de culcare.
şi el nefericitul e etern cum numai timpul poate fi.

Comentarii

Irina Constantin a spus…
Suna a Bacovia! Imi place!
roscata din vis a spus…
o postare foarte interesanta.....si hei, oare pe cine nu sfasie indoielile?
adelinaxc a spus…
"aud cum bate geana
iar gândurile-mi mor"

ador inversiunile pe care le faci :x
Bogdana a spus…
Un dor negru,un trup ticsit...si un abis care exista.:(.Superb,absolut.
Anonim a spus…
ce frumos..."ne desparte doar abisul"
aliz a spus…
Reuşeşti să îmbini destul de frumos unele cuvinte, însă versurile sunt mult prea scurte. Ar fi drăguţ să mai dezvolţi unele idei, să le mai cosmetizezi. În rest, un poem reuşit, în concordanţă cu starea actuală a tuturor sufletelor care trăiesc cu adevărat emoţia pe care o transmite toamna, acestă femeie care simte.
Anca Snow a spus…
foarte frumoasa poezia, la fel si fotografia pe care ai ales-o... :*
Unknown a spus…
si mie imi suna a Bacovia, si imi place:D
Pauza De Tigara a spus…
desi e pustiu, noi asternem peste tot culoare >:D<
...Stefix... a spus…
:-<
Rosaline a spus…
o poezie si o poza simpla si placuta, dar simtita din plin, ca si toamna de afara si astenia pe care ne-o provoaca.
ne place place! :D
Invizibilul a spus…
Te pricepi !
Only Books a spus…
Din prima m-a cucerit titlul. Ce să mai zic de postarea în sine?:)

Dee.
Lore... a spus…
ador poezia asta :X
Goda a spus…
Multe aprecieri si acum una in plus. Felicitari!
Neagu Carolina a spus…
foarte frumoasa,sentimentala ,just si la tema ,bravo :*
D. a spus…
ai talent!:)
Dominic Tautan a spus…
Ca un covor de frunze ruginii...intr-un parc aproape gol...
Ada a spus…
Foarte frumos...
Jimmi a spus…
mie una îmi plac versurile scurte aici, dau senzația de poticnire,de neterminare. neîmplinire chiar. n-aș merge chiar pana la Bacovia, Bacovia nu e atât de viu. deși penultima strofă rezonează într-un fel aparte.. foarte aparte. îmi place cum ai folosit cuvinte mai degrabă populare/regionale. i-ai dat un gust delicios, o apatie ...
dana a spus…
A venit toamna!
Cristina Plescan a spus…
Rasuna ecoul tristetii in zilele de toamna pustie, acolo unde singuratatea are cel mai aspru glas si frigul iti patrunde'n piele cu incetinitorul..
Ca intotdeauna, scrii superb!

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate