Adio-ul

Imagine
Ce pot să-ţi dau eu ?
Un trup arzând de viu 
O minte nebună, febrilă
Ochi ce dau de înţeles diafana lumină 

Unde voi ajunge prin lunga dibuire a sufletului-ţi şovăielnic ? Mă întreb . . . sunt prea aproape, prea de murire? Ţi-e sufletul în floare  ori ţi-e dor de înflăcărata-mbrăţişare ?
Pretinzi că-mi ştii de frică, tu pui de cerşetoare, odată negând, taina dispare. 

Când stele se lovesc pe cer, în mintea ta se întâmplă un măcel. Tâmplele nu-ţi mai rezistă, mâini şi buze se strivesc de-al robiei tău trecut.
Eşti obosit, şi-al tău trup ce din lacrimă născut, devine acum totul ceţuri sfâşiate de vânt. Te credeam a mea eternă iubire, a mea vastă plutire. 

Te-ai dovedit, ca într-o geană, una câte una căzând, purtând lespezile negre amintiri, să fii cel care sensibilul meu suflet mi l-ai nimicit.

Suntem fii Lui, şi tu şi eu . . . nu ştiu care dintre noi a fost mai truditor. Dar gloria se-nalţă şi tu n-ai s-o vezi, eşti prea muşcat de lupte ale sânului femeiesc. Privirea-ţi va fi albă, pielea străb…

omul cu universul sub braţ

iar ăsta, dragii mei, e un talent.

dormeai deşirat pe spate cu braţele răsfirate
şi aripile desfăcute ca un fluture de noapte
pe genele tale atârnau fire de nisip îţi bătea inima sacadat
ca zgomotul roţilor de tren pe şine
ea se trezise te privea prin lumina lăptoasă din mansardă
obrazul i se sudase de pieptul tău
îţi zgâria încet cu unghiile umerii translucizi
pe piedestalul tău lăsase buchete întregi de doruri
tu încă dormeai
ea tot nu se ridica stătea ca o boltă peste tine
bronzul se dezlipise de pe ea şi se lipise de tine
îşi potrivea trupul să se încolăcească peste trupul tău
îţi ştergea dâra de salivă din colţul gurii
tu încă dormeai
visai că ea e lângă tine şi că te sărută încet să te trezeşti
atunci ea te-a sărutat
buzele ei se topeau peste ale tale tu încă dormeai
visai că ea e lângă tine şi că îţi sărută încet clavicula
atunci ea şi-a cuibărit limba pe linia dulce a gâtului tău
tu încă dormeai
visai că ea e lângă tine şi că se joacă cu mâna în părul tău
atunci ea a început să rotească o şuviţă de-a ta pe deget
tu încă dormeai
visai că îţi spune că te iubeşte
atunci ea a tăcut
te trezeşti

mă priveşti prin lumina lăptoasă din mansardă
miroşi tot a vis şi a somn
obrazul mi s-a sudat de pieptul tău
îmi spun în gând
tu eşti omul cu universul sub braţ
şi ea este o eu pe care ai creat-o din coasta ta
în timp ce dormeai deşirat pe spate cu braţele răsfirate
şi aripile desfăcute ca un fluture de noapte

dar nu rostesc cu voce tare decât două cuvinte.

de cineva special

Comentarii

Denisaaa a spus…
ce frumos!:x
Manoliu ~ a spus…
Regizorala:
Jimmy - Ce se intampla cu tine?
29dec - Ar trebui sa vezi...

Suna frumos poemul, dar...
Manoliu ~ a spus…
Superba poezia, excelent talent!
Este o dorinta sau o amintire?
Flyerboy a spus…
Wow...Superb. Sincer e ...genial <3
Teona a spus…
"miroşi tot a vis şi a somn"
oooof! 8->
Kiraa. a spus…
iar ea e una din aceia ce au inima in piept. si mie mi-e draga. :)
Lex. a spus…
Superba poezia!
Felicitari!
Julieta a spus…
intr-adevar, un talent

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte