acum ştiu cât timp a trecut şi cât încă va mai trece. cât am dus dorul ca al unui om alienat, cât l-am cărat în spinare şi câtă apăsare . . . câtă apăsare. şi chiar eu îmi ziceam adesea că toate-s trecătoare, că tot ce am iubit avea să se transforme în sudoarea inimii crăpate, a minţii ce niciodată nu-i lucidă şi a privirii sclipitoare de acum. căci ochii parcă se transformă din cei a unui om nebun, în ai celui mai ferit de păcat, fericit de soartă şi-mpăcat.
şi uneori meditaţia e bună, e bună pentru suflet, e bună pentru trup, e bună pentru minte, dar mai ales pentru suflet, el e singurul care a durut.
şi cel care poate, încă suferă . . .
Comentarii
dar ajungi sa te izolezi daca recurgi la ea mult prea des...:(
Stii cum vine treaba asata?
Trupul face si sufletul trage!
Mintea saraca, ramane sa mediteze
si sa judece care a gresit!
Fata din poza e superba dar pacat
ca e trista. O seara a linistii si
a gandurilor frumoase iti doresc!
~ Daniel Marcus.