Vorbesc astfel despre moarte

Călin ştie cât mint  şi cât de primejdioasă sunt adesea. Doar el vrea să mă convingă să trăiesc. Eu ştiu la ce să renunţ şi că nu fug de moarte, de fapt mi-e gândul alinat când vine vorba de asta. Recunosc că de atâtea ori m-a înfiorat murirea, dar în cele mai frumoase clipe.
Câtă vreme am să-mi mângâi tălpile de praf şi am să rătăcesc, n-am să urăsc şi-am să iubesc, atunci moartea nu are să devină decât parte din mine, şi o dată cu stingerea mea şi ea dispare . . .

Comentarii

CT ( cette) a spus…
Cât timp suntem în viață conteză să știm să trăim. să nu ne lăsăm doborâți de greutăți. Ele sunt încercări peste care trebuie să trecem.
worsakeend a spus…
Asa sunt toate femeile scorpion?Spirituale?
VIKTOR a spus…
prea tanara pentru astfel de
ganduri. Imi place poza si parul.
De ce sa ne gandim la moarte cand viata e asa de frumoasa?:]
Hoinara a spus…
De acord cu deea.
Unknown a spus…
Moartea in sine este un non-sens, niciodata nu murim, avansam un nivel superior, omul se teme de ceea ce nu cunoaste, fiinta umana e tipic distructiva incearca sa elimine ce nu intelege, dar vazand ca este imposibil incearca sa ignore !

La sfarsit daca ai convingerea si siguranta ca "ai trait", esti un om implinit !
ღAzucenaღ a spus…
Moartea va veni ,dar de ce sa ne gandim si sa o analizam atat de mult ? Analizam moartea desi noi nici nu traim de mult ,mai avem prea multe de descoperit pe acest pamant pana sa ne dorim sa experimentam si moartea. Ca de obicei ne incanti cu niste postari foarte impresionante.
Unknown a spus…
E alba mireasa mortii si e atat de frumoasa. Iti scisesem zilele trecute, dar se pare ca au fost sterse comentariile. Din cate am inteles a fost o problema cu blogurile. Ne revedem curand. Imbratisari

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate