merii

când de merii care acum au crescut, merii copilăriei mele, mă lovesc, un torent de lumină îmi închide ochii şi grăbit vreau a întreba de unde vine. şi nu-i lumină de soare, nu-i nici de bec, e lumina memoriei mele, a paradisului pierdut. şi e amiază, dar doar privind merii aceia, mă aprinde un protest înfiorător. mă întorc la mine însumi şi-aştept ca lumina să-mi spună ceva. dar ea mă lasă şi nu mă poartă cum aş vrea.  pe văi care urcă spre creste pierdute-n nori, acolo e divinul. divină ne e şi memoria, doar ea ne lasă să mai fim noi înşine . . .

14 comentarii :

Ami spunea...

melancolic, zau. suna trist, dar minunat in acelasi timp <3

Flyerboy spunea...

Superb. :X

Denisa spunea...

absolut superb :)

Rebeca C. spunea...

just ";x". Serios, melancolia ta e ciudata... ilar de superba!

Iris Tiron spunea...

ai gandire si sensibilitate de artist :)

C.L.M. spunea...

De unde le scoti nu stiu:) dar imi place la nebunie:)

von stroeberg spunea...

eu sunt marul..
tu muscatura...
eu sunt ochiul...
tu vederea...
eu sunt tu...
iar tu... dumnezeirea...
>:d<

Father spunea...

frumoase ganduri

Radu spunea...

iar gustul merelor
au gust de copilarie
pierduta undeva
intre mirosul ierbii taiate
si imaginea primului sarut

fatacareaduceploaia spunea...

Superba postarea...

aliz3 spunea...

Ca o adiere usoara , cuvintele tale
care patrund tot mai adanc in al meu suflet .

Kiraa. spunea...

:) memoria ne e divină, bine spus

Aimee spunea...

Eu am facut o pauza la scris si acum cand am revenit Wow:XAi nijte postari extraordinare...Transmit enorm:X:)

Jimmy spunea...

genial..cum ai tu merii tai,eu am smochinii si ploile..am simtit ce ai scris tu de curand,mirosind vara si ploaia intr-o noapte..ca de obicei ma regasesc in ce scrii,si e bine..superba postare:)

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi