Postări

Se afișează postări din mai, 2011

Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

last day

Imagine

Spuneţi voi

Imagine
Întinşi pe iarbă, peţitorii petrec
într-o tăcerea aproape rituală.
ce farmec are veselul înec
al vorbei într-o vorbă goală ?

Sunt albi acum, aerieni bătrâni,
în bărbi, febril, străluminează sarea.
abia mai văd şi totuşi, ochii lor
devoră tot mai lacom depărtarea.

Aşteaptă liniştiţi şi solidari
un lanţ de aur sau un alt destin
dar pescăruşii tragici au zburat
iar în larg nu mai e decât marea . . . .

adiere

Imagine
şi nopţi la rând tot ceea ce fac este să mă las purtat de vânt  . . . 

Labirint

Imagine
şi inutil surâde a moarte şi a dreptate, nu-şi poate reîntări puterile iar asta îl aduce lângă morţii îngropaţi. şi nu-i târziu a scrie despre moarte, nu-i devreme nici a conştientiza, că viaţa nu trebuie trăită în pustiu şi nici determinată  fie de ură, fie de dragoste. ea trebuie echilibrată cu amândouă.
şi am labirintul în inima mea, cu toţii îl au. dacă vor ieşi din el sau nu, depinde de ei . . .
labirint e şi al minţii de aur, labirinte sunt oriunde, însă nici unul nu poate exista fără dragoste.

învăţaţi

Imagine
cândva a zis : învăţaţi să trăiţi clipa care vi se oferă . . . .

şi aşa au făcut.

merii

Imagine
când de merii care acum au crescut, merii copilăriei mele, mă lovesc, un torent de lumină îmi închide ochii şi grăbit vreau a întreba de unde vine. şi nu-i lumină de soare, nu-i nici de bec, e lumina memoriei mele, a paradisului pierdut. şi e amiază, dar doar privind merii aceia, mă aprinde un protest înfiorător. mă întorc la mine însumi şi-aştept ca lumina să-mi spună ceva. dar ea mă lasă şi nu mă poartă cum aş vrea.  pe văi care urcă spre creste pierdute-n nori, acolo e divinul. divină ne e şi memoria, doar ea ne lasă să mai fim noi înşine . . .

Sfârşit de mai

Imagine
şi la sfârşit de primăvară se scutură copacii . .

Ţipăt

Imagine
eu ştiu ce-i ăla un ţipăt
un fum de se ridică şi-un plâns divin
o inimă umană ce n-a ştiut niciodată să iubească
ori şi-a dat suflul în schimbul iubirii
haide vin-o de ucide dorinţa de nesuportat
şi stinge al meu glas strivit
căci transparent mi-e înlăuntrul
şi gol mi-e trupul
răscolit sunt iară de memoria mea îndărătnică
iar faţă de greşeli şi timp mă-nchin
şi rog pe al meu Dumnezeu
să nu-mi dea moarte-ntr-un chin
căci eu n-am să merit mult, dar nici puţin
eu am nevoie să fiu iertat şi nu dispreţuit . . .

where?

Imagine
where to go ?

Odihnă

Imagine
" Nu plouă încă, dar cerul s-a înnorat şi bate vântul măturând sibaritismul mării de ieri. Dacă închid ochii, zgomotul valurilor se aude ca o cascadă. Timpul curgând dintr-un abis într-altul. Şi între ele, această zi căreia acum îi cunosc bine preţul.
Unii se nasc obosiţi şi trăiesc pentru a se odihni . . . "

Imagine

cântec

Imagine
" odinioară cântecul meu a fost cântecul unui zeu care credea că viaţa şi dragostea sunt veşnice . . . "

nimic

Imagine
El rămâne un biet băiat frumos şi nimic altceva. Uneori, sunt destine care nu ne propun nimic.

Înstrăinare

Imagine
am crezut că sunt fidelă jocului doar jucându-l dar ei au ţinut să mă-nveţe fericirea de a fi lecuit.
şi umplundu-mi palmele mărunte cu nisip, m-au aruncat în mijlocul pustiului, la ţărmul unui val.
m-am rotit de 3 ori prin spuma arămie, până am uitat de mine.
am refuzat să deschid ochii căci totul părea atât de inuman. ce pot spune ei despre cei ce goi coboară-n faţa mării şi se-nchină la al său ţărm ?
atunci nisipul mi-a zburat din mână  şi de pereţi subţiri de vânt mă loveam ca-ntr-o furtună.
o apatie pe chipul lor mărunt era întipărită, căci din ruine marea s-a făcut iar eu i-am ajuns la început
prea plin de ei, plini de vii morminte, nu ştiau că arborii nu pot trăi fără rădăcini
cum marea nu poate trăi nici ea fără romantici.

uneori izbutim să ne apărăm singuri . . .

alone

Imagine
. . .  and all i loved, i loved alone . .

Templu

Imagine
ce gândesc şi ce să cred despre mări, oceane când doar privindu-te mă simt un templu ridicat din ape. şi nu de orgolii mi-este mie teamă, nu mi-e nici de voi suferi mai teamă mi-e că tu printre zei vei fi iară şi doar simbolic iubind, tot îmi vei lăsa o rană.
în jurul tău e foc, în juru-ţi e mărinimia şi slavă muritorii îţi aduc, doar să le laşi mândria ei nu ştiu că nici un zeu nu e mai uman decât cel ce n-are îndrăzneală să-şi zdrobească robii.
neînduplecat spre cer privesc iară şi lumina îmi inundă ochii toate suferinţele trăite vor umple golul templului de apă.
căci nimeni nu e obligat să-şi sfâşie inima pentru a vedeace se află înlăuntrul ei . . .

that's all

Imagine
pam ram pam pam in my life  . . .

Eu romantic nu-s

Imagine
eu nu-s nici pe departe ce aş vreu să fiu
eu nu-s romantic, eu-s nebun
şi nu mi-o trebui iubire pe cât dăruire aş vrea
să vină de la tine sau de la alta
să vină ca un vuiet siropos
să ciupească pielea unui om milos
eu nu doresc atâta bucurie cât spun alţii că poate dărui o iubire
nici eu nu ştiu ce am cu mine
sau ce mai vreau să-mi dea ea mie
căci eu nu-s romantic şi întâlnirea noastră n-are să fie
un ritual deschis către-o lumină
n-are să fie ceva ţi-aş zice, dar mă vei vedea prea crud
şi-aşa ochii ţi-s dulci după mine
eu chiar nu ştiu femeie ce altceva să-ţi spun.
sunt demn de judecată din partea unei femei avute
căci ea e mai bogată şi-n gândire şi-n dăruire
sunt conştient c-am să sfârşesc străin pierdut în zare
dar aşa mi-a fost tot timpul,
eu romantic nu-s . . . .

Musafirii

Imagine
"Anii copilăriei sunt ca musafirii în mahala. Îi primeşti cu acelaşi surâs pe buze, îi cinsteşti cu dulceaţă şi cafea şi-i petreci până la uşă cu refrenul obişnuit : " Când mai poftiţi pe la noi ? ". 
Abia târziu de tot, începi să-ţi dai seama că cei care vin mereu, nu mai sunt cei care plecaseră odată. "

Oraşul

Imagine
stepe se-ntind pe-ale lui amurguri
şi munţi respirând în adâncuri
se vede înalt, triumfal un soare
pe-ami sticlă de geam strălucitoare.

şi-am ajuns cu privirea mai departe
şi turmentat de lumină
văd păsări cum bat şi se uită-n oglindă.
căci sclipirea e mare şi ele se scutură
lovesc în auz cu ale lor pene de nuntă.


căci el o curtează şi falnic se-nalţă
se dă peste ea, o dărâmă,
ea grăbit galopează şi-l lasă în urmă.

el nu se lasă şi insistă treptat
ea într-o clipă se supără şi de la sol s-a ridicat.
aş întelege dacă se duce după ea
dar el rămâne, sunt altele mândre ce l-au îmbătat.
şi fuge la una, fuge la alta,
şi mândru-i de guşa şi aripa sa
dar el nu ştie că astea se vor pierde
şi curând va rămâne singur şi fără să creeze.

ştiam asta cândva

Imagine
Uneori cuvintele nu înseamnă totul . . .

Versul său propriu

Imagine
şi nu-mi dă trăiri sărutul tău cât îmi oferă versul.
şi nu-mi dă satisfacere mai mare decât îmi oferă trupul.

şi regat să-mi fac din toate ce-au să vină
să desenez hărţi cu a mea minte de copilă

să-mi las picioarele să fugă
iar apa rece a văii printre degete să-mi curgă

să-mi arunc trupul uşor pe iarba încărcată
iar tu să tresari flori pe pielea mea cea albă

să-mi săruţi cât poţi tu de mult obrazul
şi poate doar atunci să simt cât de crud este amarul

căci ce poate fi mai amar decât uitarea
uitarea ochilor, uitarea surâselor, şi chiar
uitarea de tine întru totul.

şi nu-mi dă trăiri sărutul tău cât îmi oferă versul . . .

Vorbesc astfel despre moarte

Imagine
Călin ştie cât mint  şi cât de primejdioasă sunt adesea. Doar el vrea să mă convingă să trăiesc. Eu ştiu la ce să renunţ şi că nu fug de moarte, de fapt mi-e gândul alinat când vine vorba de asta. Recunosc că de atâtea ori m-a înfiorat murirea, dar în cele mai frumoase clipe.
Câtă vreme am să-mi mângâi tălpile de praf şi am să rătăcesc, n-am să urăsc şi-am să iubesc, atunci moartea nu are să devină decât parte din mine, şi o dată cu stingerea mea şi ea dispare . . .

Mântuire

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine.
şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ?
şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine
încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu
raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .

Asemănător

Imagine
cam aşa şi tu iubite, când de mine te loveşti,
mii, sute culori febrile
răbuvnesc din trupul omenesc.

Clipa

Imagine
Eu recunosc că trecutul nu-i decât o vorbă şi mă mulţumesc să-mi strâng în suflet clipa în acelaşi timp cu memoria. Căci n-am să fiu nevoită să-mi şterg vreo urmă, ci să mă încred în ea. Să devină carne omenească şi nimic să nu o înlocuiască. Să nu imite viaţa şi nici s-o construiască. S-o zidesc pe lumină într-o mare supremă, e visul cel mai înalt . . .

Beţie copleşitoare

Imagine
Mă duce de mână, în fiecare noapte, într-o poiană luminoasă unde nici vântul nu clatină iarba străvezie, iar sângele încetează să curgă în mine. Şi, mai ales, nu-mi mai e teamă. Acolo în poiana unde mă opreşte el şi stăm toată noaptea fără să schimbăm un singur cuvânt, mă simt ca un arbore. Sau ca o pasăre care tresare prin somn.

Ar trebui să murmur fericită simţind în dimineaţă lumina apăsându-mi pleoapele. Dar în loc să mă mângâie, lumina mă strânge de gât ca o gheară, aducându-mi aminte că voi îmbătrâni şi voi muri. Voi fi doborâtă şi trupul mi se va usca, asta tot. Dar ce am eu în suflet, nu izbuteşte nici o armă, nici nepăsarea sau tăciunii.
Ce are sufletul meu e pe vecie, pentru dragoste renunţ la o parte din nemurire, căci renunţând la binele ce va veni, are să-mi ofere viaţa mai mult decât mi-aş fi putut dori.

Waiting for forever

Imagine
Eu rar scriu despre un film, eu nu prea des spun lucruri frumoase despre filme... dar acum.. acum dragii mei, cred că e momentul.
" Waiting for forever " e un film special, e pe cât aş crede eu de special că este. E despre iubire şi tipuri de oameni extraordinari, e cam tot ce te-ar putea sensibiliza.
Nu vă zic mai multe, dar de vă uitaţi, să nu-mi reproşaţi de vreo lacrimă vărsaţi .

ahh şi da, melodia e, e superbă  :) !




Trupul Messalinei

Imagine
"  Cine ar putea  să reînvie în faţa ochilor noştri trupul lung şi delicat, sânii care erau aşezaţi sus şi erau prietenoşi, coapsele tari şi acel elan al oricărei fiinţe către bucuria fizică a vieţii ? Imaginea ei între cei doi dragoni care au stăpânit-o - desfrâul şi moartea- copilăroasă, rondă, clară şi feminină. Având baza feţei pătrată, un maxilar puternic, fără a fi totuşi bestial, făcut să mănânce, să muşte, să ţipe. Eşti frapat de uimitoarea abundenţă a părului, ţâşnind asemeni unei păduri, înghiţind fruntea, se revarsă ondulat şi des, o dărnicie neobişnuită a naturii. Alegerea parfumurilor rare, grija cu care le combina, băile care le făcea, dragostea arătată oglinzilor, plăcerea de a avea numeroşi amanţi. A fost o femeie delicată, pe care senzualitatea a ţinut-o înlănţuită. Mai mulţi amanţi au fost otrăviţi iar alţii condamnaţi să-şi deschidă venele. Privirea ei, în care exista cruzimea, speranţa, plăcerea, dispreţul ...
Viaţa nu începe pentru o femeie decât în clipa în …

Când primăvara-i pe sfârşite

Imagine
Eu-ţi iubesc mai mult surâsul decât pururea-ţi privire caldă.
şi când e sfârşit de primăvară
eu iubesc precum năluca-n grabă.

iubesc tot ce-n cale-mi apare
iubesc fiu de zeiţă roditoare, iubesc apele călite
de al său tată muritor şi ce să-mi mai iubească inima şi-aşa sclavă
unui trup sărat, umed şi gol ?

când primăvara-i pe sfârşite, eu am iubit născut pe ţărmul lins de apa mării.
iubesc să îi aud bătăile inimii lângă foşnetul mării.
când primăvara-i pe sfârşite, eu tot ce iubesc e dragostea măruntă ce din inima-ţi bolnavă răsare.