Singur el

Mi-ai spus cândva de-un om, tandru, vesel, iubitor. Acum vii nebun la mine şi-mi spui de el ca de-o ruşine. Spui că flacăra Iadului prin răni deschise la oase-i pătrundeau iar sufletul îi ars pe rug şi că inima, imaginea sfârşitului ţi-o ucide. Era cuprins de flăcări de-amprejurul său şi-o faţă luminoasă şi fierbinte i se arăta. Zăpăcit şi transpitat pe toată fruntea-i neagră de cenuşă, el cel care suferinţa o dispreţuia, a murit în chinuri îngrozitoare.
Şi urletul şi-acum i se aude şi-nfaţa ta se-arată moartea, când priveşti rugul să ştii c-a fost pe el un om ce suferea.

Comentarii

Father a spus…
...Sa stii c'a fost pe el (pe rug)un om ce suferea...
-Dar cel care i-a provocat durerea
este un el sau o ea?
Trubadurul Vesel a spus…
trist .. ! :(
D. a spus…
oricat de rau a fost un om nu cred ca ar trebui ars pe rug:(
Andreea Blându a spus…
Trist!!!
Pauza De Tigara a spus…
Desi o persoana sau o anumite actiuni te "ucid" eu cred k v-a putea reveni la omul cela tandry, vesel, iubitor..
Lilu a spus…
Renaste printr-un simplu rug , in timp se ofileste (in tristete), doar ca sa dea nastere unui alt rug ^^
Apropo, frumos post!
ochelari de ploaie a spus…
e ceva... ciudat...
Unknown a spus…
treaba asta e ceva ..deosebita
Iulia a spus…
Fiecare epoca are pedepsele ei...aici - rugul.
Dar oare epoca noastra ce pedeapsa are?
Vise CoLoRaTe a spus…
foarte frumos postul si trist :*

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Au innebunit salcamii