Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Povestea unui infinit

În ceasul unde picură nisip, roşul fraged al obrazului tău rumenit şi buze dulci ca mierea de albină, bat în ele o lumină. La capătul odăii se împarte, în timp pierdut şi-n întuneric de nerecunoscut. Pământ pe tălpi ai iară, de unde fuge iarba pe pardoseala scrijelită. În iureşul de-afară, de mijloc m-ai cuprins şi m-ai tras aici în torentul iubirii, în universul necuprins. La masa rotundă ne-am aşezat şi-am clipit unul la altul. Ochii tăi foarte oceanici şi cu ai mei nu prea marini, au căzut în melancolie şi-au plecat spre apusul nenăscut. Aleargă  către punctul roşu, graţios, foarte ferit.
Atât de-aproape m-am simţit de mare, dar niciodată în miezul ei. Temător traversez agale şi mă duci spre-un câmp de flori. Mă iei, mă ameţeşti, mă joci pe stepa-ntinsă şi te-nchini la trupul meu. Dai fuga către ţărm, mă rătăcesc şi te pierd iară. Urechile îmi dorm, dar mintea mi-e fugară, se bucură de-acest adânc de sferă albă a pământului despre care ne-am vorbit. Privim ca într-un ochi deschis la porţile lumii, la margine de ape, la cât de infinit e cerul. Şi din toate suferinţele amare, un continent de vis se naşte şi-o blândă suflare, îţi scaldă obrajii.
Când trezesc iar pescăruşii marea, trupul, mintea, au să se piardă în abis şi cât vezi cu ochii pâlpâirea, sfârşitul ne e scris. Dar nimeni n-are să-l vadă, braţele, buzele şi părul noi ni le-am atins.

Comentarii

Bianca Dobrescu a spus…
Îmi place,tocmai am citit ceva de Urmuz şi te-am perceput în gen.
Kiraa. a spus…
cizelat. toate au o poveste. iar infinitul nu are regim special.
frumos, mi-a plăcut.
Father a spus…
Nu pot sa cred cat este
de frumos- Felicitari!
Lorelei a spus…
stii cat de bine ma simt cand te citesc?
mi-a placut muuuuuult de tot postul asta:X
Iulia a spus…
placere sa te citesc:X
Iris Tiron a spus…
ziua e mai frumoasa daca iti citesc o parte din ganduri :) ... superb !
Mădă a spus…
De ce nu există superlativ pentru "superb"?
S-ar fi potrivit perfect pentru ce ai scris tu.
ochelari de ploaie a spus…
nu pot sa nu intreb, amintire sau dorinta? :)
Denisa a spus…
este foarte frumos ce ai scris :)
PortocalaAtomica a spus…
Când stau și citesc încerc sa îmi fac în cap o imagine a ceea ce se petrece, sentimentele sunt prea profunde, nu prea îmi iese de data asta.
Un trup a spus…
Ai putea sa-mi scri in cuvinte niste pescurisi pe brate? Ai putea? Haide spune-mi ca tu poti.
vacitim a spus…
foarte frumos acest infinit...si relaxant :)
HnH a spus…
Gand-Viata-Vis
Deea a spus…
Daca spun "perfect" ...nu spun suficient...
E o adevarata placere sa iti citesc postarile....
Just ME a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Just ME a spus…
Din nimicuri se strang fericiri si le pastram ca mari valori in suflet , le dam o mare importanta, dar sunt nascute din nimic !
Jimmy a spus…
oare ai putea să mă înveți și pe mine să visez din nou visul ăsta?
29decembrie a spus…
nu sunt eu persoana potrivita...
poate cineva candva va reusi sa faca acest lucru... eu iti pot doar povesti cum este, dar trebuie sa vezi cu ochii tai..

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe