Marea are nevoie de muritori, cum altfel e ea nemuritoare ?

primul lucru pe care-l întâlnesc dimineaţa uitându-mă afară e marea. privind în sus sunt norii. în dimineaţa asta am simţit apa mării cum îmi imaginam, am ajuns la ea cum mi-am dorit s-o fac. sunt aici pentru că  ţărmul mă încarcă cu speranţă şi-mi oferă bucuria pe care nimeni nu e în stare s-o priceapă.
mă aflu aici, faţă-n faţă cu marea pentru că doar ea iubeşte un om mai mult decât un zeu.

4 comentarii :

Kiraa. spunea...

și se pricepe de minune să ne facă s-o iubim. mi-a plăcut mult ultima parte. :d

Manoliu spunea...

Eminescu:
Mai am un singur dor
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii
....................
Intodeauna am considerat
oamenii de langa mare,
fericiti. Stai pe tarm
cu picioarele ingropate
in nisipul plin de scoici.
Privesti in zare acolo
uinde cerul isi uda pletele
de nori in apa sarata a marii.
Inspiri din briza umeda a marii si te intrebi:"Dece nu sunt fericita?" @29 decembrie, tu
esti acum pe tarm. Esti fericita?

tanciu spunea...

marea! exact..e nemuritoarea care se hrăneşte cu muritori.

margantzovka spunea...

vreau si eu sa vad dimineata mare, in fiecare dimineata))

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi