Sub arcadele de fluturi
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Comentarii
Fara cuvinte!:X:X:X
p.s. Dă un semn...nu muşc!:))
mf
sunt minunate. adică minunate prin simplitate, dar simplitatea asta e absolut profundă.
bravo.
diana
@ Andreea : da, asa e. seeemn :)).
@ Hordy : ai pus problema intr-un mod diferit, e bine. pentru ca ceea ce scriu formeaza idei si concluzii diverse, iar ceea ce scrieti voi, mesajul pe care l-ati inteles, ma incanta.. citesc multe viziuni, si ca de obicei de la tine nu ma pot astepta decat la ceva frumos. :)
@ maricica : sunt bucuroasa ca reusesc sa va aduc uimire pe chip :*, da, sunt lucruri insignifiante, dar pline de continut.
@ Diana Frumosu : imi place simplitatea, ma reprezinta ca fire, gesturi, gandire. multumesc :*.
@ Blair : cei ce iubesc cu adevarat nu imbatranesc niciodata cu adevarat, mor din cauza varstei lor, dar raman tineri . . .