Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Poveştile unui îndrăgostit VI- Fructele mării

Mi-a picurat nisip pe-ale degetele-mi fierbinţi. Cu migală, mi-ai strâns fiecare fir . . . . mă uit la obrazul tău fin, fraged, e roşu în colţ, o linie-l străbate pân' la infinit. Mă întreb în al meu gând, ai iubit, ai pătimit ?

Întâlnirea mea cu tine, ştiai că eşti cu un om nebun ? Ştiai că mintea-i stratificată-n cărbuni ? Ce codrii trebuie să străbată ea, ce ape albe înclinate spre culoare poartă-n gând, ce îmblânzit e pustiul şi somnu-i profund. Ea le traversează cu tine, tu încă nu ai recunoscut ?   Îţi bate-n tălpi nisipul neatins, eşti cuprins în necuprins .

Pentru tine, sensul ce înseamnă ? Arunci sfios vorbe care nu însoară . . . nici luna cu marea, nici marea de iubit, nici ochiul ameţit.
Gândirea ţi-e adâncă, m-am îndrăgostit, în suflet mi-e furtună, în urechi mi-aud graţia trupului, cum din priviri absente, marea mi-l doboară.

Ne-am transformat în sluga apei mişcătoare. Trupul ea acum mi-l arde, simţi pe creştet acea răcoare ?

Se zice că e nemuritoare, că gloria ei e un val şi că ele sunt cu zecile, lovind puternic în tâmpla robilor ei. Se hrăneşte cu vise călătoare, ale tâmpilor, de sete, pierduţi în zare. Veghez un trup rătăcit pe mare, miros de fructe acre răstoarnă priveliştea, lumea moare.
Aseară,  vedeam malul respirând, obosit, rănit, fără să dezvăluie nimic . . . se năruie, iarna îi aduce boala ei, putrezire.

Se zice că îşi duce veacul, iar străinii îi înţeapă inima cu acul. Fructe otrăvite îi aduc osândire, dar deodată zorile vin. Ei fug inefabil, în delir şi lumea lor în abis se cufundă.

Iată acum stânci, iată timpul trecut, mareea şi aerul sărat, tăcut.
Între noi, cuvinte pentru toate nu-s.



Comentarii

Claudia a spus…
servus ! mi-ar placea sa ne citim reciproc. o zi frumoasa !
Pauza De Tigara a spus…
nu intodeauna cuvintele ne tin aproape ci amintirile..
Alexandru a spus…
Între noi, cuvinte pentru toate nu-s. Cu ochii goi nu ne vom privi nicicând !
amuleta japoneza a spus…
Frumosi pasi! felicitari!
DoarEu a spus…
scrii adorabil!
continua...
iubeste....
viseaza...
dar mai ales traieste!

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe