Din viaţa unui femei singure
" Intră în blocul urât mirositor, descuie uşa ei vineţie, încuie la loc, îşi scoate blana şi cizmele şi se aşază pe patul nefăcut. Îşi aprinde o ţigară şi rămâne cu ochii în gol. Mă aproprii foarte mult de ea şi văd, precis, ca într-un documentar ştiinţific, cum se formează boaba de lacrimă în ochii ei, cum creşte, sprijinindu-se de marginea lucioasă a pleoapei de jos, cum alunecă de-a lungul obrazului, pe lângă nas, şi pică apoi, scânteietoare, pe ceaşaf.
Înainte să termine ţigara, se ridică şi deschide un dulăpior al bibliotecii. Scoate de acolo un vraf de foi gros de o palmă, acoperite cu un scris mărunt. Le trânteşte pe pat, scoate un pix şi începe să scrie cu înfrigurare în continuarea unei pagini rămase la jumătate. Scrie deja de un sfert de oră, când, cu un trosnet de sfârşit de lume, coaja oului de pe masă plesneşte şi din el se ridică Himera, umplând camera cu ţipătul ei de balaur, cu ghearele ei de leu, cu aripile imense de liliac. Se întinde triumfătoare deasupra ta, te umbreşte cu totul, pe când tu, înfrigurată şi brusc chircită, minusculă, continui să scrii cu îndârjire : " nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu "
Renunţi şi ne apucăm să facem patul. Apoi ne dezbrăcăm ( tu, ca întotdeauna, te schimbi în baie şi apari, pudică, în capotul cu flori stacojii pe sub care, spre mereu reînnoita mea dezamăgire, nu mai porţi nimic ). Eu sunt de mult sub imensa pilotă când intrii şi tu în pat şi te lipeşti imediat de mine. "
Înainte să termine ţigara, se ridică şi deschide un dulăpior al bibliotecii. Scoate de acolo un vraf de foi gros de o palmă, acoperite cu un scris mărunt. Le trânteşte pe pat, scoate un pix şi începe să scrie cu înfrigurare în continuarea unei pagini rămase la jumătate. Scrie deja de un sfert de oră, când, cu un trosnet de sfârşit de lume, coaja oului de pe masă plesneşte şi din el se ridică Himera, umplând camera cu ţipătul ei de balaur, cu ghearele ei de leu, cu aripile imense de liliac. Se întinde triumfătoare deasupra ta, te umbreşte cu totul, pe când tu, înfrigurată şi brusc chircită, minusculă, continui să scrii cu îndârjire : " nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu "
Renunţi şi ne apucăm să facem patul. Apoi ne dezbrăcăm ( tu, ca întotdeauna, te schimbi în baie şi apari, pudică, în capotul cu flori stacojii pe sub care, spre mereu reînnoita mea dezamăgire, nu mai porţi nimic ). Eu sunt de mult sub imensa pilotă când intrii şi tu în pat şi te lipeşti imediat de mine. "
Comentarii
Îţi mulţumesc şi te iubesc cum scrii puţin despre mine fără să ştii...>:D<
p.s. Unde ai dispărut?
@ Deniza C. : ideea si titlul sunt ale mele, textele sunt extrase de undeva,cu mici modificari :D, de aceea se si afla intre ghilimele. mi s-au parut foarte faine si pe gustul meu.
@ Andreea : >:D<. ahh :-s, dar nu am disparut, cand ma ocup de teme, invatat si citit cate o carte nu mai intru :)), sunt doar la zi cu publicatul. dar poate poate, in seara aceasta :> :)) imi voi face aparitia.
Şi adormim aşa privindu-ne în ochi, cu mâna mea sub sânul tău stâng şi înainte de a închide rând pe rând micuţii ochi îmi vine ca să sar în sus să urlă, să mă zbat, să cânt, să plâng cu gura pân' la cer să râd că fato tu, tu eşti Himera ce în fiecare seară pe uşă ca să vină o aşteptp.