Poveştile unui îndrăgostit IV - Muzica unei fericiri
Iubire, mirabil cuvânt şoptit în zori de zile.
Fuge timpul iar eu nu mai am nici veac unde sufletul să-mi fiarbă. Parcurg demult o clipă , un munte otrăvit . . Mi-s oasele strivite de dorul tău nebun iar ore fug inefabil şi eu nu mai am secrete, nici timpul spre trecut. Tăcerea naşte ochi : o, cât eşti de frumoasă ! zadarnic tot ţi-o spun. Nu mai am nici casă, nici inimă să mor.
Vreau ca la lumină să te văd venind, să-ngropi a mea durere şi suspinul de venin. N-ai aripi, nici ochii adormiţi. De ce nu vezi pe mare valuri de-amintiri ? De ce nu crezi, iubit-o, că-s grav confuz când nu simt iubire ?
Şi iarăşi ninge în iarnă pe ape, iar fulgi se sting uşor în tihnă. Tăria visului tu mi-ai dat-o, cu aceleaşi simţiri şi linişti albastre.
În avânt pământul l-am cuprins şi stele deasupra-mi încă nu s-au stins. A ta pătimaşă iubire hrăneşte încă miraje vii.
Şi uită că ţi-am zis, îmi voi cere iertare pentru cei 7 ani de vis, pentru trupul meu orbit, pentru faptul că am iubit . . .
Comentarii
Sau mai bine te intreb cum ai prefera sa te trec?>:D<