Poveştile unui îndrăgostit IV - Muzica unei fericiri




Iubire, mirabil cuvânt şoptit în zori de zile.

Fuge timpul iar eu nu mai am nici veac unde sufletul să-mi fiarbă.  Parcurg demult o clipă , un munte otrăvit . . Mi-s oasele strivite de dorul tău nebun iar ore fug inefabil şi eu nu mai am secrete, nici timpul spre trecut. Tăcerea naşte ochi : o, cât eşti de frumoasă ! zadarnic tot ţi-o spun. Nu mai am nici casă, nici inimă să mor.
Vreau ca la lumină să te văd venind, să-ngropi a mea durere şi suspinul de venin. N-ai aripi, nici ochii adormiţi. De ce nu vezi pe mare valuri de-amintiri ? De ce nu crezi, iubit-o, că-s grav  confuz când nu simt iubire ?
Şi iarăşi ninge în iarnă pe ape, iar fulgi se sting uşor în tihnă. Tăria visului tu mi-ai dat-o, cu aceleaşi simţiri şi linişti albastre.
În avânt pământul l-am cuprins şi stele deasupra-mi încă nu s-au stins. A ta pătimaşă iubire hrăneşte încă miraje vii.

Şi uită că ţi-am zis, îmi voi cere iertare pentru cei 7 ani de vis, pentru trupul meu orbit, pentru faptul că am iubit  . . .                                              

3 comentarii :

amuleta japoneza spunea...

Cat de frumos iti ascunzi curajul in pijamale. Iubirea iti curge din batista, dar nu o pierzi. Nu azi!

Amelie spunea...

iubirea ta e sincera...nu te mai otravi cu iubiri care nu iubesc la randul lor.Superb scris!:X

Andreea spunea...

Numele care apare la email, e numele tau nu? Vreau sa te trec intr-o alta lista de bloguri, iar acolo prefer sa folosesc numele adevarat sau porecla posesorului blogului.
Sau mai bine te intreb cum ai prefera sa te trec?>:D<

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi