Postări

Se afișează postări din septembrie, 2010

Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Fereastra spre iubire

Imagine
Ne-am legat la ochi şi am privit spre stele. Vuietul mării ne purta în neant. Te rog, nu transforma această clipă în eroare a eternităţii şi te rog nu lăsa disperarea să cadă peste toate ceasurile petrecute aici. Dar degeaba, eşti precum nisipul înfiorat de vântul toamnei. Soarta ne voia pe amândoi, un drum ne purta spre viaţă, sufletele noastre erau sortite să trăiască, nu-ţi poţi stinge acest vis devenit amintire din inimă. Sunt clipe când te pierd de-a binelea. Laşitatea mă preface în nălucă, dar eu caut speranţă. Vântul de toamnă răscoleşte o mare pe care nu o mai cunosc,dar pe care sunt capabil să o înţeleg. Sunt dispus să rămân gol şi pustiu în faţa ta, să te iubesc şi să mă risipesc ca spuma valurilor dacă mi-o vei cere.
 - Pleacă. -  Stai, nu pot pleca aşa simplu. - Nu mai rătăci şi deschide porţi către alte zări. Pleacă.    Am plecat. Mi-ar fi plăcut să rămân. Acum mi-ar fi plăcut să fi rămas. Mi-ar fi plăcut să fi făcut multe    lucruri. Mi-ar fi plăcut să . . .  să fi rămas. Ch…

Înclină-ţi urechea

Imagine
Ţi-am spus că toamna va veni şi culorile se vor stinge
Ţi-am spus că pielea-ţi va fi albă ca zăpada iernii şi ochii îţi vor fi sticli
Ţi-am spus că la apus voi fi departe şi  m-am dus
Ţi-am spus că părul mi-e rebel în vânt iar buzele-mi sunt crăpate noaptea
Ţi-am spus că luna se înalţă spre zenit iar cântecul tău e mai puternic
Ţi-am spus cândva că toamna e aurie iar frunzele din ea sunt metalice
Ţi-am spus că amintirile se întorc fugare şi-ţi lasă un vag regret
Ţi-am spus că-ţi voi deveni ostilă după trei sau patru pahare
Ţi-am spus că privirii mele nu-i poţi răpi nimic
Ţi-am spus că uneori dragostea doare iar viaţa-i un pamflet
Ţi-am spus că nu plâng şi că te iubesc
Şi nu, nu spune nimic, arată-mi . . .