Fereastra spre iubire

Ne-am legat la ochi şi am privit spre stele. Vuietul mării ne purta în neant. Te rog, nu transforma această clipă în eroare a eternităţii şi te rog nu lăsa disperarea să cadă peste toate ceasurile petrecute aici.
Dar degeaba, eşti precum nisipul înfiorat de vântul toamnei. Soarta ne voia pe amândoi, un drum ne purta spre viaţă, sufletele noastre erau sortite să trăiască, nu-ţi poţi stinge acest vis devenit amintire din inimă. Sunt clipe când te pierd de-a binelea. Laşitatea mă preface în nălucă, dar eu caut speranţă.
Vântul de toamnă răscoleşte o mare pe care nu o mai cunosc,dar pe care sunt capabil să o înţeleg. Sunt dispus să rămân gol şi pustiu în faţa ta, să te iubesc şi să mă risipesc ca spuma valurilor dacă mi-o vei cere.

 - Pleacă.
-  Stai, nu pot pleca aşa simplu.
- Nu mai rătăci şi deschide porţi către alte zări. Pleacă.
   Am plecat. Mi-ar fi plăcut să rămân. Acum mi-ar fi plăcut să fi rămas. Mi-ar fi plăcut să fi făcut multe
   lucruri. Mi-ar fi plăcut să . . .  să fi rămas. Chiar mi-ar fi plăcut.
   Am plecat. Ai zis "pleacă" cu aşa dispreţ în glas .. .
- Ce-ar fi dacă de data asta ai rămâne ? Sunt îngrijorată.
- Am plecat şi a fost definitiv, sunt fără amintiri, sunt ploaie şi viscol, sunt înverzit de atâtea clipe de rugă.
- Întoarce-te şi fă-te măcar că ne luăm adio.
- Adio . ..
- Te iubesc . .. şi ştiu că nu mă aştepţi, ştiu că ţi-ai luat rămas bun pentru totdeauna.
- Crezi că un cuvânt m-ar putea face fericită ? Eu nu ştiu exact ce înseamnă iubirea, dar dacă e ca o frunză
   uscată care mi se aşază peste inima înfocată, dacă dă lumină ochilor şi cărnii şi-mi umple oceanul
   dorinţelor, dacă iubirea e aceea care îmi încălzeşte sângele de adolescentă, am să aştept.
El simţea un nod în gâtlej, îi venea să plângă dar zâmbi. Era o zi de toamnă, cu cerul aproape plumburiu, sub care treceau valuri de ceaţă. Se auzea zgomotul respiraţiei lor precipitate. Cu inima strânsă, rosti rar câteva cuvinte desprinse dintr-un delir al minţii.  Buzele lui flămânde şi vinete se sprijiniră de ale ei iar liniştea începu să curgă din toate părţile, ca un torent nevăzut şi doi - trei stropi reci îi căzură în căuşul palmei.

Înclină-ţi urechea

Ţi-am spus că toamna va veni şi culorile se vor stinge
Ţi-am spus că pielea-ţi va fi albă ca zăpada iernii şi ochii îţi vor fi sticli
Ţi-am spus că la apus voi fi departe şi  m-am dus
Ţi-am spus că părul mi-e rebel în vânt iar buzele-mi sunt crăpate noaptea
Ţi-am spus că luna se înalţă spre zenit iar cântecul tău e mai puternic
Ţi-am spus cândva că toamna e aurie iar frunzele din ea sunt metalice
Ţi-am spus că amintirile se întorc fugare şi-ţi lasă un vag regret
Ţi-am spus că-ţi voi deveni ostilă după trei sau patru pahare
Ţi-am spus că privirii mele nu-i poţi răpi nimic
Ţi-am spus că uneori dragostea doare iar viaţa-i un pamflet
Ţi-am spus că nu plâng şi că te iubesc
Şi nu, nu spune nimic, arată-mi . . .






Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi