Fereastra spre iubire

Ne-am legat la ochi şi am privit spre stele. Vuietul mării ne purta în neant. Te rog, nu transforma această clipă în eroare a eternităţii şi te rog nu lăsa disperarea să cadă peste toate ceasurile petrecute aici.
Dar degeaba, eşti precum nisipul înfiorat de vântul toamnei. Soarta ne voia pe amândoi, un drum ne purta spre viaţă, sufletele noastre erau sortite să trăiască, nu-ţi poţi stinge acest vis devenit amintire din inimă. Sunt clipe când te pierd de-a binelea. Laşitatea mă preface în nălucă, dar eu caut speranţă.
Vântul de toamnă răscoleşte o mare pe care nu o mai cunosc,dar pe care sunt capabil să o înţeleg. Sunt dispus să rămân gol şi pustiu în faţa ta, să te iubesc şi să mă risipesc ca spuma valurilor dacă mi-o vei cere.

 - Pleacă.
-  Stai, nu pot pleca aşa simplu.
- Nu mai rătăci şi deschide porţi către alte zări. Pleacă.
   Am plecat. Mi-ar fi plăcut să rămân. Acum mi-ar fi plăcut să fi rămas. Mi-ar fi plăcut să fi făcut multe
   lucruri. Mi-ar fi plăcut să . . .  să fi rămas. Chiar mi-ar fi plăcut.
   Am plecat. Ai zis "pleacă" cu aşa dispreţ în glas .. .
- Ce-ar fi dacă de data asta ai rămâne ? Sunt îngrijorată.
- Am plecat şi a fost definitiv, sunt fără amintiri, sunt ploaie şi viscol, sunt înverzit de atâtea clipe de rugă.
- Întoarce-te şi fă-te măcar că ne luăm adio.
- Adio . ..
- Te iubesc . .. şi ştiu că nu mă aştepţi, ştiu că ţi-ai luat rămas bun pentru totdeauna.
- Crezi că un cuvânt m-ar putea face fericită ? Eu nu ştiu exact ce înseamnă iubirea, dar dacă e ca o frunză
   uscată care mi se aşază peste inima înfocată, dacă dă lumină ochilor şi cărnii şi-mi umple oceanul
   dorinţelor, dacă iubirea e aceea care îmi încălzeşte sângele de adolescentă, am să aştept.
El simţea un nod în gâtlej, îi venea să plângă dar zâmbi. Era o zi de toamnă, cu cerul aproape plumburiu, sub care treceau valuri de ceaţă. Se auzea zgomotul respiraţiei lor precipitate. Cu inima strânsă, rosti rar câteva cuvinte desprinse dintr-un delir al minţii.  Buzele lui flămânde şi vinete se sprijiniră de ale ei iar liniştea începu să curgă din toate părţile, ca un torent nevăzut şi doi - trei stropi reci îi căzură în căuşul palmei.

Comentarii

Anonim a spus…
Stii,eu citesc multe,muuuulte blogguri de genul acestuia...in parte pentru ca n-am mai scris nimic de ceva timp si privesc la altii ca un muribund pofticios(ca sa zic asa...),dar si pentru ca pe blog se scrie mai usor decat pe foaie,mai fluent,mai complex,mai indescifrabil.

In fine..ce vroiam sa spun...scrii bine de tot..parca pentru o categorie aparte asa...sa stii ca ai o scriitura mai putin accesibila decat majoritatea asa ziselor romane,repet,ROMANE catalogate drept dificile.
Metafora pe milimetru patrat,as spune...e un fel de lirism permanent cu toate ca este proza pura.

Retine "lirism pe milimetru" patrat si faptul ca parerea de mai sus apartine Eului literat si erudit in convingerile sale,nu al omului care de 6 luni n'a pus o litera pe hartie.

Scuze daca am scris prea mult...

P.S-BROSCUTELE ALEA-S GENIALEEEEE!!!!!!!!!!!!!!!@-)
Unknown a spus…
Buna ziua,

Ma numesc Mihai si detin blogul "DoarHistoria" de la adresa http://doarhistoria.blogspot.com si doresc sa va propun un schimb de adrese. Daca acceptati, va rog sa-mi trimiteti un email pe adresa ardeleanasm@gmail.com.

Va multumesc,
Mihai
Unknown a spus…
Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro
Alecs a spus…
Mai scrie, mai scrie, mai scrie :o3
dex a spus…
Ador cuvintele tale...

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate