Postări

Se afișează postări din septembrie, 2010

Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Fereastra spre iubire

Imagine
Ne-am legat la ochi şi am privit spre stele. Vuietul mării ne purta în neant. Te rog, nu transforma această clipă în eroare a eternităţii şi te rog nu lăsa disperarea să cadă peste toate ceasurile petrecute aici. Dar degeaba, eşti precum nisipul înfiorat de vântul toamnei. Soarta ne voia pe amândoi, un drum ne purta spre viaţă, sufletele noastre erau sortite să trăiască, nu-ţi poţi stinge acest vis devenit amintire din inimă. Sunt clipe când te pierd de-a binelea. Laşitatea mă preface în nălucă, dar eu caut speranţă. Vântul de toamnă răscoleşte o mare pe care nu o mai cunosc,dar pe care sunt capabil să o înţeleg. Sunt dispus să rămân gol şi pustiu în faţa ta, să te iubesc şi să mă risipesc ca spuma valurilor dacă mi-o vei cere.
 - Pleacă. -  Stai, nu pot pleca aşa simplu. - Nu mai rătăci şi deschide porţi către alte zări. Pleacă.    Am plecat. Mi-ar fi plăcut să rămân. Acum mi-ar fi plăcut să fi rămas. Mi-ar fi plăcut să fi făcut multe    lucruri. Mi-ar fi plăcut să . . .  să fi rămas. Ch…

Înclină-ţi urechea

Imagine
Ţi-am spus că toamna va veni şi culorile se vor stinge
Ţi-am spus că pielea-ţi va fi albă ca zăpada iernii şi ochii îţi vor fi sticli
Ţi-am spus că la apus voi fi departe şi  m-am dus
Ţi-am spus că părul mi-e rebel în vânt iar buzele-mi sunt crăpate noaptea
Ţi-am spus că luna se înalţă spre zenit iar cântecul tău e mai puternic
Ţi-am spus cândva că toamna e aurie iar frunzele din ea sunt metalice
Ţi-am spus că amintirile se întorc fugare şi-ţi lasă un vag regret
Ţi-am spus că-ţi voi deveni ostilă după trei sau patru pahare
Ţi-am spus că privirii mele nu-i poţi răpi nimic
Ţi-am spus că uneori dragostea doare iar viaţa-i un pamflet
Ţi-am spus că nu plâng şi că te iubesc
Şi nu, nu spune nimic, arată-mi . . .