Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Cu cântec

Cui pasă de iubirea ta dacă totu-i cenuşă
Şi cine ar mai iubi un copil cu ochi şi mâini şi buze şi cu scaieţi în cap urlând  " iubiţi-mă ! "
Surâd mereu privindu-te.
Trec foarte lent prin mintea ta precipitare de paşi mărunţi sub care stau strivite lespezile gânduri.
Ai ochii negrii de furie.
Prin mintea ta fug amintirile-n neştire pe suavul ritm al melodiei
Şi care melodie . . .  nu ştiu să ţi-o cânt, dar e din inimă.
Şi o auzi când  stai lângă râu iar lacrimi grăbite aleargă spre stele.
Amintiri cu dor care te prefac în transparentul copil şi plin de mânie.
Trupul tău ca arderea vie a luminii s-ar rupe în orizont în linii
Şi timpul fuge, dragul meu,
Şi văd la marginea oraşului o lună care se năruie în valuri, o linie flămândă pe mare şi lacrima ta albastră.
În vântul subţire s-a rupt catargul fericirii tale şi nici o altă făptură nu va mai recunoaşte dragostea pe jumătate ce-o porţi.
Cui pasă ce aude din blestemata ta gură neodihnită şi lipsită de soare
Cui pasă de plânsul tău amar şi de geana care ţi se zbate
Cui pasă de iubire, când totu-i în zadar ?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Am calități. Societatea are defecte