când

când încep să merg pe scoici uitând treptat de mine
când tu eşti acelaşi şi eu voi fi la fel de azi pe mâine, de mâine pe curând
când probabil voi înceta a mai scrie, posibil voi învăţa despre iubire
când de golul visării un gol ne desparte, îmi voi aminti de tine şi ochiul tău verde
când alerg fericită pe ţărm sfâşiată de stropi stafidiţi şi de sare
când sufletul mi-e pierdut în abis, voi privi spre soare
când obrajii mi-s mânjiţi de lacrimi fierbinţi, buzele mi-s umede şi ele
când ochii-mi văd stafii plutind pe nermăginita mare albastră
când inima ridică la cer bătăi plăpânde din pieptul meu subţire, mă voi stinge ca luna în valuri
când gloria apei înspumate e un val
când plutirea mea pe-un nor de nostalgie îmi va scălda trupul suspendat în cer
când ecoul agită zadarnic o eternă iubire
când te regăsesc, întreaga noapte e un estuar
când te regăsesc, există ceva mai frumos decât nisipul şi marea,
tu .



Comentarii

Anonim a spus…
iii >:D<. daca am fost la mare...:x
Alecs a spus…
Ce frumooooooos ♥
Sandra. a spus…
Foarte frumos. Ultima parte este delicată. E cel mai potrivit cuvânt pentru a descrie senzaţie ce am simţit-o. F r a g i l .
Unknown a spus…
..c-ajungi sa iubesti marea mai mult decat iti iubesti propria fiinta.
Anonim a spus…
No, am trecut ieri pe aici, numai ca imi cam cadeau ochii in gura de somn. :))
Si vroiam sa mai zic ca scrii foarte frumos !
Anonim a spus…
Dar de ce imi multumesti mie si nu tie ?
Anonim a spus…
Ok, ok.
M-am pierdut ! :))
Anonim a spus…
O zi frumoasa iti doresc si tie ! :D
Anonim a spus…
Fara monotonie, clar ! :))

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate