Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Nemurire pentru tine

Oamenii mă inspiră. Moartea îmi dă crezare în suflet. Capete de îngeri reflectate în priviri albastre strâng în pumni speranţa revederii celor pierduţi. Somnul adânc ce ne cuprinde fiinţa în fiori reci din ce în ce mai frenetic e singurul motiv pentru care trupul ni se odihneşte, iar inima ne  pompează mai încet sângele.
Satelitul minţii e rupt de realitate şi se pierde în reverie. Sudoarea frunţii se prelinge pe obrazul încins.
Oamenii pleacă întotdeauna de lângă noi. Amintirile sărace te-au enervat întotdeauna. Ai vrea mai mult şi mai mult pentru tine, amărâtule !
Te-ai gândit că poate oamenii te iubesc ?
Ai idee cum e să faci pe cineva fericit ? Ce dăruieşti tu oamenilor e nemurire, nemurire în vise, în speranţe, în încrederi, în iubire.
Nu mai poţi merge fără să loveşti o amintire, fără să o faci să tresară, să te doară şi să te urmărească.
Tot ce laşi în urma ta sunt amintiri.
Tot ce te face mai bun, îţi schimbă viaţa.

Comentarii

Cric a spus…
Oau ! E super :x
Anonim a spus…
frumos si trist in acelasi timp.

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe