Vişine roşii

Am îndrăznit să . . . mă spăl. Am intrat şi am ieşit cu bine. Nu am avut parte de accidente, căzături sau fracturi la coate. O să întrebaţi ce legătura are asta cu titlul. Păi are, că eu pe tot parcursul împinsului buretelui m-am gândit la vişine. Gustul acru al vişinilor... atât de bun şi la compot. Atât de bune sunt compoturile mamei că aş mânca mereu. Vişinile sunt intacte, ici colo câte un vierme alb plutind alandala şi lovindu-se de inoxul lingurii. Am o parte preferată: scuipatul sâmburilor. Mai dau şi pe jos, se lipesc bucăţi de pulpă de parchet stâlcite de roţile scaunului ergonomic. Dar nimic în jur nu e mai roşu decât vişina pe care o mănânc.
hai la bere !


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate