Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.
Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.
-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.

Mai bine îmi aprind o țigară.
foto: Jana Brike

Tabletă cu cremă de vişine

 
Oamenii s-au închis întotdeauna într-un pătrăţel. Se simţeau mai bogaţi, cu sufletul devenit tezaur de frumuseţe nebănuită. În acest loc e linişte iar obişnuitele comentarii lipsesc. Într-un pătrăţel încap doar doi oameni. Ei se zbat şi se frământă ca nebunii, sufletele lor se zvârcolesc iar glasurile ridică o piramidă de durere care le acoperă pieptul. Acum, foamea inimii este ascuţită de lacrimile celor doi care curg în ritm de dans. El lipeşte urechea de sufletul ei şi aude cum îi bate inima. Pe măsură ce iubirea lor s-a metamorfozat într-o necuprinsă lume de mister, într-o cremă din care pot gusta frumuseţea şi prospeţimea, totul devine mai apropriat, mai omenesc. Trăind frumos, aceşti doi oameni nu cunosc apusul de soare. Crema rămasă în urma contopirii celor două suflete va umple un colţ de rai iar în tabletă se vor închide întotdeauna doi oameni.

    Comentarii

    Postări populare de pe acest blog

    La botul calului

    Eu Tarzan, restul Cita

    Am calități. Societatea are defecte